De ce nu dormim bine în prima noapte, într-un loc străin

Dacă ne cazăm la un hotel sau dormim la un prieten, nu ni se pare că dormim mai prost în prima noapte? Ne foim, ne întoarcem, mintea noastră rămâne într-un stadiu de alertă și nu ne putem detașa nicicum, așa cum reușim de altfel atunci când dormim în patul propriu. Fenomenul se numește „first-night effect” (efectul primei nopți), iar cercetătorii susțin că l-au descoperit de mai mult de 50 de ani.

„Chiar și atunci când studiem persoane tinere și sănătoase, fără probleme de somn cronice, observăm că la 99% dintre acestea întâlnim acest efect de primă noapte, un stadiu ciudat de veghe”, declară Yuka Sasaki de la Brown University.

La animale se poate observa limita dintre somn și veghe. Balenele, delfinii și diferite păsări pot dormi utilizând doar jumătate din creier, în timp ce cealaltă jumătate râmăne trează, iar ochiul corespunzător rămâne deschis. Astfel, un delfin poate sta pe jumătate treaz și în stare de alertă cel puțin cinci zile consecutive.

Sasaki s-a întrebat dacă este posibil un astfel de somn și la oameni, la un nivel mai inferior. Este posibil ca atunci când intrăm într-un mediu nou, o jumătate a creierului nostru să rămână mai trează decât cealaltă parte, astfel încât noi să devenim mai receptivi la sunetele și mirosurile neobișnuite, ori la semnele de pericol. Cercetătoarea a invitat 11 voluntari să doarmă câteva nopți, în laboratorul său. Invitații săi au dormit într-un scanner medical care măsoară activitatea creierului, cuplați la electrozi ce calculau undele cerebrale, mișcările ochilor, ritmul cardiac și altele. „Scannerul dispune de un pat perfect orizontal, iar noi l-am decorat cu perne și prosoape pentru a-l face cât mai confortabil”, spune Sasaki. „Este puțin restrâns, insă oamenii s-au putut odihni”. Asa preconiza și Sasaki, voluntarii au adormit mult mai greu și au dormit mult mai superficial în prima noapte.

În timp ce aceștia moțăiau, membrii ai echipei, Masako Tamaki și Ji Won Bang au măsurat activitatea undelor lente - dacă activitatea neuronală se sincronizează apar unde lente, iar acest fenomen este asociat cu somnul profund. Ei au descoperit că activitatea lentă a fost semnificativ mai slabă în jumătatea stângă a creierului voluntarilor, însă doar în prima noapte. Cu cât este mai puternică această asimetrie, cu atât voluntarilor le-a luat mai mult timp să adoarmă. În cea de-a doua noapte, nu s-a înregistrat nicio diferență în reacțiile la testele dintre emisferele stângă și dreaptă, inclusiv în timpul somnului adânc.

Acest studiu ne arată cât de dinamic poate fi somnul și în câtă armonie poate fi cu mediul înconjurător. Acelaș efect este valabil și la câteva animale. În 1999 Niels Rattenborg de la Institutul Max Planck pentru Ornitologie a constatat că rațele de la marginea stolului dorm mult mai asimetric decât cele din centru, considerat mai sigur. Foca nordică cu blană face ceva similar; ea are un somn normal pe uscat, însă pe mare, ea doarme cu un ochi deschis, ațintit în jos, posibil, pentru a se proteja de rechini.

Cercetătorii au planificat mai multe studii pentru a înțelege mai bine efectul primei nopți. Aceștia mai declară și că o limitare a studiului este concentrarea pe voluntarii sănătoși, ceea ce înseamnă că este posibil ca rezultatele să nu se aplice persoanelor care suferă de insomnie sau de alte tulburări ale somnului.