De ce nu dormim bine în prima noapte, într-un loc străin

Balenele, delfinii şi diferite păsări pot dormi utilizând doar jumătate din creier.

Publicitate

Dacă ne cazăm la un hotel sau dormim la un prieten, nu ni se pare că dormim mai prost în prima noapte? Ne foim, ne întoarcem, mintea noastră rămâne într-un stadiu de alertă şi nu ne putem detaşa nicicum, aşa cum reuşim de altfel atunci când dormim în patul propriu. Fenomenul se numeşte „first-night effect” (efectul primei nopţi), iar cercetătorii susţin că l-au descoperit de mai mult de 50 de ani.

„Chiar şi atunci când studiem persoane tinere şi sănătoase, fără probleme de somn cronice, observăm că la 99% dintre acestea întâlnim acest efect de primă noapte, un stadiu ciudat de veghe”, declară Yuka Sasaki de la Brown University.

La animale se poate observa limita dintre somn şi veghe. Balenele, delfinii şi diferite păsări pot dormi utilizând doar jumătate din creier, în timp ce cealaltă jumătate râmăne trează, iar ochiul corespunzător rămâne deschis. Astfel, un delfin poate sta pe jumătate treaz şi în stare de alertă cel puţin cinci zile consecutive.

Sasaki s-a întrebat dacă este posibil un astfel de somn şi la oameni, la un nivel mai inferior. Este posibil ca atunci când intrăm într-un mediu nou, o jumătate a creierului nostru să rămână mai trează decât cealaltă parte, astfel încât noi să devenim mai receptivi la sunetele şi mirosurile neobişnuite, ori la semnele de pericol. Cercetătoarea a invitat 11 voluntari să doarmă câteva nopţi, în laboratorul său. Invitaţii săi au dormit într-un scanner medical care măsoară activitatea creierului, cuplaţi la electrozi ce calculau undele cerebrale, mişcările ochilor, ritmul cardiac şi altele. „Scannerul dispune de un pat perfect orizontal, iar noi l-am decorat cu perne şi prosoape pentru a-l face cât mai confortabil”, spune Sasaki. „Este puţin restrâns, insă oamenii s-au putut odihni”. Asa preconiza şi Sasaki, voluntarii au adormit mult mai greu şi au dormit mult mai superficial în prima noapte.

În timp ce aceştia moţăiau, membrii ai echipei, Masako Tamaki şi Ji Won Bang au măsurat activitatea undelor lente - dacă activitatea neuronală se sincronizează apar unde lente, iar acest fenomen este asociat cu somnul profund. Ei au descoperit că activitatea lentă a fost semnificativ mai slabă în jumătatea stângă a creierului voluntarilor, însă doar în prima noapte. Cu cât este mai puternică această asimetrie, cu atât voluntarilor le-a luat mai mult timp să adoarmă. În cea de-a doua noapte, nu s-a înregistrat nicio diferenţă în reacţiile la testele dintre emisferele stângă şi dreaptă, inclusiv în timpul somnului adânc.

Acest studiu ne arată cât de dinamic poate fi somnul şi în câtă armonie poate fi cu mediul înconjurător. Acelaş efect este valabil şi la câteva animale. În 1999 Niels Rattenborg de la Institutul Max Planck pentru Ornitologie a constatat că raţele de la marginea stolului dorm mult mai asimetric decât cele din centru, considerat mai sigur. Foca nordică cu blană face ceva similar; ea are un somn normal pe uscat, însă pe mare, ea doarme cu un ochi deschis, aţintit în jos, posibil, pentru a se proteja de rechini.

Cercetătorii au planificat mai multe studii pentru a înţelege mai bine efectul primei nopţi. Aceştia mai declară şi că o limitare a studiului este concentrarea pe voluntarii sănătoşi, ceea ce înseamnă că este posibil ca rezultatele să nu se aplice persoanelor care suferă de insomnie sau de alte tulburări ale somnului.

Publicitate
Alte articole
Nu a fost de ajuns, vreau să mai învăţ!