Îşi trimiteau copiii prin poştă, pentru că era mai ieftin

Publicitate

În zilele timpurii ale serviciului poştal de coletărie, unii părinţi profitau de acesta, în moduri neaşteptate.

Îşi trimiteau copiii prin poştă, pentru că era mai ieftin
Publicitate

Una dintre cele mai neobservate şi neapreciate inovaţii, dar în acelaş timp cele mai importante, ale secolului al 20-lea, ar putea fi decizia Oficiului Poştal de a începe expedierea de colete mari şi pachete prin poştă.

În timp ce companiile private de livrare înfloreau în timpul secolului al 19-lea, Poşta de Colete şi-a extins dramatic raza de acţiune a corespondenţei către mai multe comunităţi rurale ale Americii, crescând astfel şi cererea pentru serviciile acesteia. Atunci când Oficiul Poştal a inaugurat departamentul de coletărie la 1 ianuarie 1913, noul serviciu a oferit, brusc, milioanelor de americani, un acces masiv la toate tipurile de bunuri şi servicii. Dar aproape imediat, serviciul a provocat unele consecinţe nedorite, întrucât unii părinţi au încercat să îşi trimită copiii prin poştă.

La doar câteva săptămâni de la demararea serviciului de coletărie prin poştă, un cuplu din Ohio, Jesse şi Mathilda Beagle şi-au „trimis” fiul de 8 luni, pe James, bunicii sale, care locuia la peste 600 km distanţă, în Batavia. Bebeluşul James a depăşit cu doar câteva grame limita de greutate de 5 kg, pentru pachetele trimise prin poştă, şi „livrarea” lui i-a costat pe părinţi doar 15 cenţi (deşi l-au asigurat pe micuţ pentru 50 de dolari). Excentrica poveste a ajuns rapid în ziare, iar în următorii câţiva ani, au mai existat poveşti similare, ocazional, întrucât şi alţi părinţi le-au urmat exemplul.

Îşi trimiteau copiii prin poştă, pentru că era mai ieftin

Rutele rurale reprezentau o opţiune ieftină pentru unii părinţi, având în vedere că „livrarea prin poştă era mai ieftină decât un bilet de tren”, spune istoricul Serviciului Poştal al Statelor Unite, Jenny Lynch. Într-un caz celebru, la 19 februarie 1914, o fetiţă în vârstă de patru ani, numită Charlotte May Pierstorff a fost „trimisă” cu trenul de la casa ei din Grangeville, Idaho la casa bunicii ei, aflată la aproximativ 100 km depărtare. Povestea ei a devenit atât de legendară, încât s-a scris şi o carte pentru copii, Mailing May.

În cele din urmă, la 14 iunie 1913, mai multe ziare, inclusiv Washington Post, New York Times şi Los Angeles Times au publicat diferite articole conform cărora directorul poştei a decretat în mod oficial interzicerea livrării copiilor prin poştă. Cu toate acestea, unii părinţi au mai continuat, ani la rând, să îşi livreze copiii.

Din fericire, astăzi există mai multe opţiuni de călătorie pentru copii, altele decât prinderea unui timbru de bluzele acestora şi încredinţarea lor poştaşului.

Îşi trimiteau copiii prin poştă, pentru că era mai ieftin

 

Publicitate
Alte articole
Nu a fost de ajuns, vreau să mai învăţ!