Cea mai confortabilă și mai eficientă închisoare din lume

A fost numită „închisoarea norvegiană care chiar funcționează", precum și „cea mai plăcută închisoare din lume" și nu este greu de înțeles de ce, spre deosebire de unele închisori de unde oroarea îi gonește pe deținuți să evadeze.

La închisoarea Bastoy, deținuții locuiesc la comun în case confortabile. Fiecare om are propria sa cameră, bucătăria și alte facilități fiind împărțite cu alți deținuți. O singură masă pe zi se asigură de către organizație, orice alte alimente trebuind să fie achiziționate de la supermarketul local și preparate de către înșiși prizonierii, care primesc o indemnizație de 90 dolari pe lună.

Deținuții câștigă, de asemenea, aproximativ opt dolari pe zi mulțumită unei întregi varietăți de locuri de muncă, ce includ cultivatul, îngrijirea cailor, repararea bicicletelor, fabricarea lemnului și întreținerea instalațiilor de pe insula Bastoy. Oricărui deținut i se pun la dispoziție programe de formare și educaționale, de înaltă calitate, pentru a-și spori abilitățile.

Închisoarea se află pe o insulă de aproximativ 1.6 kilometri pătrați și găzduiește 115 deținuți cu un personal de 69 angajați. Doar cinci angajați să rămân pe insulă peste noapte.

În timpul lor liber, detinutii au posibilitatea de a vizita biserica, scoala sau biblioteca, dar și de a se angaja în activități de agrement, cum ar fi călăritul, pescuitul și tenisul. Toți angajații din pază s-au calificat în urma unei instruiri de trei ani (în comparație cu probabil, numai șase luni în SUA) și se aseamănă cu niște asistenți sociali, mai degrabă decât cu ofițerii de închisoare.

„Bastoy nu este doar un loc plăcut pe o insulă frumoasă, unde condamnații servesc timpul închisorii, ci acei oameni chiar se schimbă,” a declarat Arne Kvernvik Nilsen, care a fost responsabilul închisorii timp de cinci ani, până în 2013. „Personalul de aici este foarte important. Ei sunt ca asistentii sociali, dar și precum polițiștii de pază ai închisorii. Ei cred în munca lor și sunt conștienți de schimbările care au loc sub îndrumarea lor.”

Nilsen are perspective revoluționare în ceea ce privește modul în care ar trebui să funcționeze o închisoare. El recunoaște, de asemenea, dificultățile cu care publicul se confruntă în Regândirea cum trebuie să fie tratați deținuții:

„Dacă cineva i-ar fi provocat daune grave uneia dintre fiicele mele sau familiei mele... Propabil că a dori să-l ucid pe acel cineva. Aceasta este reacția mea. Dar ca guvernator de închisoare sau ca politician, trebuie să abordăm aceste situații în mod diferit. Trebuie să respectăm nevoia de răzbunare a oamenilor, dar nu avem voie să folosim aceste sentimente ca bază la modul în care ne conducem închisorile... Știm că închisoarea dăunează oamenilor. Mă uit la acest loc ca la un spațiu de vindecare, nu doar pentru rănile sociale, ci și pentru rănile pe care ți le-a provocat statul în cei patru sau cinci ani petrecuți în perimetrul a opt metri pătrați de înaltă securitate.”

Închisoarea Bastoy găzduiește infractori periculoși precum criminali și violatori, însă cu toate acestea, prezintă cea mai mică rată de recidivă din toată Europa: 16 la sută, comparativ cu o medie Europeana de aproximativ 70%. Și este una dintre cele mai ieftine închisori din Norvegia.

În mod ironic, înainte de închisoarea curentă, insula a fost ocupată de un centru brutal de detenție juvenilă. În 1915, a reprezentat teritoriul unei insurecții din partea băieților închiși, care a fost suprimată de către armata norvegiană. a izbucnit atunci când aproximativ 30-40 de băieți s-au adunat în jurul a patru tineri ce reușiseră să evadeze, însă fuseseră prinși și readuși la centru. Grupul a refuzat să lucreze, înarmându-se instrumente de agricultură și pietre, tăind liniile telefonice și apoi incendiind un hambar cu ajutorul unor chibrituri și trabucuri furate.

Guvernul norvegian a preluat edificiul juvenil în anul 1953 și l-a închis în 1970. În 1982, închisoarea a fost redeschisă sub forma unui proiect experimental care a evoluat spre a deveni închisoarea Bastoy de azi.

Nu toate unitățile corecționale norvegiene sunt la fel de progresive ca și închisoarea Bastoy, însă toate urmează o filozofie similară bazată pe ideea că singura pedeapsă pe care statul ar trebui să o instituie este privarea de libertate. Suferința prizonierilor este minimizată în mod intenționat. Nu există nici pedeapsa cu moartea și nici condamnarea pe viață. „Privarea de libertate reprezintă o pedeapsă suficientă", a adăugat Nilsen.

În întreaga Norvegie, ratele de recidivă se situează la doar 30%, cele mai scăzute din toată Europa. Poate că acest lucru se datorează faptului că politica penală din Scandinavia este lăsată, în mare parte, în grija experților și nu politicienilor ori publicului. Criminaliștii au elaborat o politică bazată pe dovezi, iar publicul l-a permis să facă acest lucru, fără a se intercala cu rezultatele.

„Pentru victime nu va exista niciodată o închisoare destul de dură sau de grea," a declarat Nilsen.