Fernando Abellanas şi-a „agăţat” propriul birou, sub un pod din Valencia.
Designerul autodidact, Fernando Abellanas, a instalat un studio tainic sub un pod acoperit de graffiti din oraşul spaniol Valencia, folosindu-se de infrastructura de beton pentru a forma un acoperiş şi pereţi pentru micul ascunziş.
Abellanas, care proiectează mobilier şi metode de iluminat, sub denumirea de Lebrel, a creat o cabană din lemn şi din metal în doar două săptămâni. El preferă să nu-şi dezvăluie locaţia exactă din oraş, dar declară că adesea se simte atras de proiectarea de adăposturi pentru spaţiile neglijate.
„Simt o extraordinară atractie faţă de acest tip de locuri şi, uneori, le implementez unele intervenţii. Depind foarte mult de condiţiile oferite de aceste spaţii,” a declarat proiectantul.
„Este o intervenţie personală care încearcă să pună valoare în aceste locuri. De asemenea, se rezumă şi la retrăirea acelor senzaţii din copilărie, atunci când ne creeam propriile covergi şi corturi. Pentru ne izola, dar în acelaşi timp pentru a rămâne aproape de casa noastră, de oraş."
Structura parazitară utilizaează o pereche de grinzi din beton sub tablierul podului, în timp ce şinele special amenajate pentru un set de roţi, permit mişcarea studioului cu ajutorul unei manivele.
Structura din metal şi lemn poate fi rulată de-a lungul grinzilor pentru a se uni cu o coloană, care este prevăzută cu rafturi din lemn, un blat şi un scaun din plastic sau spre partea superioară a unei bănci care îi permite lui Abellanas să acceseze spaţiul. Studioul este conceput ca o cabină urbană, oferind un refugiu din agitaţia oraşului, chiar sub un drum extrem de aglomerat. Rafturile servesc un spaţiu de lucru, dar, de asemenea, stochează lenjerie de pat şi o lampă, permiţănd popasul şi pe timp de noapte.
„În acest caz nu ne referim la o cabană idilică, ruptă dintr-o poveste, pe care am găsi-o în mijlocul pădurii, ci mai degrabă la mici spaţii recuperate din oraşul în sine, unde avem posibilitatea să ne ascundem de ritmul agitat al oraşului,” a spus Abellanas.
„Acestea sunt spaţii care, datorita arhitecturii, locaţiei şi mărimii lor, au devenit inutile. „Oamenii abia decă le observă atunci când se plimbă pe lângă ele.”
„Când descoperim, analizăm şi populăm aceste locuri, ne amintim de sentimentul de izolare, de pace şi de protecţie pe care l-am experimentat în timpul copilăriei, atunci când ne ascundeam, in timpul unui eveniment în familie, sub o masă mare, acoperită cu o faţă [de masă] lungă", a adăugat el.
Panourile din lemn formând feţele laterale ale structurii, se deschid din balamale în jos sau spre exterior pentru a-i oferi lui Abellanas o vedere panoramică neobstrucţionată din refugiu. Designerul arhitectural James Furzer a propus un concept parazitar similar, pentru o serie de adăposturi modulare pentru cei fără cămin, ce ar putea fi suspendate de părţile laterale ale clădirilor existente în Londra.
Fotografii şi video de către Jose Manuel Pedrajas.
