Stânca sau Alcatraz, închisoarea care astăzi este doar o atracție turistică

Închisoarea Alcatraz, vestită în întreaga lume și supranumită de nefericiții ei deținuți „Hellcatraz” (Iadul Catraz), a fost adesea asociată cu povestiri despre încarcerări, torturi și încercări de evadare spectaculoase. Alcatraz – sau „Stânca” – nu a fost întotdeauna închisoare. Cu mulți ani în urmă, pe vremea americanilor nativi, această insulă stearpă și îndepărtată era cunoscută sub numele de „Stânca Albă”, din cauza excrementelor albe de pelican care o acopereau. În secolul al XVII-lea, pe insulă au ajuns spaniolii, care au numit-o „La Isla de los Alcatraces” sau „Insula Pelicanilor”.

Lucrările de construcție la fort au început în 1854. Cândva era considerată cea mai sigură și mai dură închisoare americană, locul în care erau închiși cei mai de temut infractori, printre care și Al Capone. În cele din urmă, lucrarea s-a încheiat, și în 1859, la Alcatraz, au fost trimiși primii deținuți. În 1861, fortăreața devenise închisoarea militară oficială pentru întregul Departament al Pacificului. Deținuții erau ținuți în condiții cumplite. În 1969, fortul a fost dezafectat ca închisoare, după ce rămăsese gol timp de câțiva ani și în momentul de față este proprietatea Zonei Naționale de Agrement Poarta de Aur.

Acum, Alcatraz atrage anual peste un milion de turiști, care vin să viziteze această insulă izolată din Golful San Francisco.

Acest an s-au împlinit 52 de ani de la data în care autoritățile americane au hotărât închiderea închisorii Alcatraz. Costurile de operare ale „Stâncii” erau mult mai ridicate decât cele ale închisorilor obișnuite, respectiv de 10 dolari de deținut pe zi în comparație cu doar 3 dolari de deținut pe zi la alte penitenciare. În plus, apa de mare erodase grav numeroase dintre clădirile de pe insulă, iar cetățenii militau din ce în ce mai des pentru închiderea închisorii din cauza efectelor negative pe care le aveau asupra mediului deversările făcute în golf din canalizarea penitenciarului cu aproape 250 de deținuți.

În cei 29 de ani de operare ai penitenciarului Alcatraz, pretindeau oficialii instituției, niciun prizonier nu a evadat cu succes. 36 de condamnați au fost implicați în 14 tentative de evadare, doi bărbați încercând să fugă chiar de două ori. Dintre aceștia, 23 au fost prinși, șase împușcați mortal în timpul evadării, în timp ce trei s-au pierdut înotând pe mare și nu au mai fost găsiți niciodată, FBI-ul bănuind că sunt morți.

Totuși, la 11 iunie 1962, Frank Morris, John Anglin și Clarence Anglin au dus la îndeplinire cu succes una dintre cele mai elaborate și complexe evadari întreprinse vreodată. Morris și frații Anglin s-au cățărat în culoarele de aerisire printr-un șemineu și au reușit să ajungă pe acoperișul clădirii. Trio-ul a coborât apoi pe exteriorul acesteia, și-a croit drum până la bărcile din cauciuc andocate în apropiere și a început să vâslească. În dimineața următoare, poliția i-a căutat fără succes.

Din noiembrie 1972 complexul a fost transformat în obiectiv turistic.