Un nou fenomen atmosferic numit Steve

În ultimii trei ani, membrii unui grup de pe Facebook numit Alberta Aurora Chasers (Vânătorii Albertei Aurora), alcătuit din fotografi care fac schimb de sfaturi și fotografii ale faimoaselor lumini de nord, au captat diferite imagini ale unui arc superb de lumină dealungul cerului. Arcul se poate observa sub formă de dungi pe cerul nordic, de obicei în locații de latitudine medie precum Calgary sau Edmonton. Acesta are o culoare distinctivă violacee sau verzuie și uneori pare împletit ca un helix.

Grupul a confundat inițial dâra strălucitoare de lumină violetă și verde cu o trenă de condensare produsă de avioane. Membrii taberei de fotografi tocmai exploatau setările camerei lor foto, precum timpii de expunere lentă și programele de editare foto pentru a îmbunătăți saturația culorilor, atunci când au realizat că arcul de lumină se auto-ilumina, spre deosebire de trenele de condensare ale aeronavelor, care sunt iluminate prin intermediul surselor de lumină de pe pământ.

O perioadă, Vânătorii Albertei Aurora au presupus că ar fi fost vorba despre o auroră de protoni, un tip rar de auroră cauzată de protoni energizați, contrar electronilor, pătrunzând prin magnetosfera pământului. Anul trecut, unii dintre membrii grupului s-au adresat Universității din Calgary pentru a-l întâlni pe profesorul de astronomie Eric Donovan și pentru a-i prezenta imaginile. Eric Donovan a recunoscut imediat că ceea ce căuta el nu era un arc de protoni, însă nu reușuse să confirme cu exactitate despre ce era vorba.

După întâlnirea cu Eric, Chris Ratzlaff, un pasionat fotograf și meteorolog, dar și administratorul grupului de pe Facebook, a postat un mesaj pe rețeaua de socializare, sugerând botezarea acestui fenomen atmosferic „Steve”.

Între timp, Eric Donovan și colegii săi au apelat la Agenția Spațială Europeană și la grupul lor de sateliți Swarm, care studiază câmpul magnetic terestru, pentru a afla mai multe despre acest fenomen nou. Coordonând cu reperarea terestră a arcului și potrivind-o cu mișcările lui Swarm, ei au putut măsura o probă a lui Steve.

Acum știm că un Steve reprezintă o fâșie rapidă de gaze fierbinți, cu o lățime de aproximativ 25-30 de kilometri, care se aliniază de la est spre vest și se întinde pe sute, poate chiar mii de kilometri. Temperatura din interiorul unui Steve a fost măsurată la 3000° C, iar panglica gazoasă curgea spre vest cu o viteză de aproximativ 6 km/s, în comparație cu o viteză de aproximativ 10 m/s, de fiecare parte a panglicii. Un fenomen Steve poate dura aproximativ o oră sau mai mult și se pare a fi sezonier, dispărând între lunile octombrie și februarie.

Un aspect surprinzător al lui Steve se manifestă prin faptul că este deosebit de comun, însă cu toate acestea, nu a fost observat până acum.

„Totul se datorează observațiilor terestre, sateliților, exploziei din zilele noastre de acces la date și unei armate întregi de oameni de știință civili, care își unesc forțele pentru a-l documenta,” a comentat Donovan.

Deocamdată, fenomenul atmosferic misterios va continua să fie cunoscut sub numele de Steve, până când Eric Donovan și colegii săi nu vor veni cu idei mei bune de redenumire, împreună cu o explicație, la care lucrează momentan.

„Nu cred că această poveste ar fi prins la public dacă îl denumeam într-un mod mai științifică,” mărturisește Chris Ratzlaff.

Și cine stie, poate chiar își va păstre numele. Elizabeth MacDonald de la NASA a propus să fie numit „Sudden Thermal Emission from Velocity Enhancement,” (Emisie Termică Bruscă de la Creșterea Vitezei) sau STEVE, prescurtat. În orice caz, STEVE sună mai pronunțabil decât ETBCV.

Surse: Space.com/Gizmodo/NY Times/Canadian Geographic