azi am învățat
Cultură

Thomasson: Relicvele arhitecturale care nu servesc nici unui scop

Vestigiile arhitecturale care nu servesc la nimic au un nume.

O scara inutila la o casa din Japonia; Foto: yosukesan/Wikimedia
O scara inutila la o casa din Japonia; Foto: yosukesan/Wikimedia
Cizme Dama Romarta
Publicitate

Un oraș este ca un organism viu, aflându-se în continuă creștere și evoluție, odată cu trecerea timpului. Clădirile sunt renovate, se adaugă noi structuri și se îndepărtează cele vechi, iar în acest proces rămășițele și urmele vechi rămân lăsate pe dinafară. Cu toții le-am văzut: un șir de scări care se termină într-un zid gol, o ușă care decorează exteriorul celui de-al doilea etaj, fără balcon sau o ușă care se deschide într-un perete.

Aceste vestigii arhitecturale care nu servesc la nimic au un nume. Ele sunt numite „opere Thomasson”, un termen inventat de artistul japonez Genpei Akasegawa, care a început să observe aceste relicve urbane în apropiere de Tokyo în 1972.

O usa inutila; Foto: Kunitaka NIIDATE/Flickr
O usa inutila; Foto: Kunitaka NIIDATE/Flickr

În timp ce se plimba spre un restaurant, Akasegawa a observat într-o zi o scară care au avea nici o intrare atunci când se ajungea la partea de sus. Dar ceea ce i-a atras cu adevărat atenția, au fost indicatoarele ce semnalau reparații, atașate balustradei treptelor, indicând că acestea se află în construcție, în ciuda aparentei inutilități a scării în sine. Akasegawa a început să caute în mod deliberat astfel de structuri ciudate. În anul următor, Akasegawa a descoperit într-o gară, o fereastră de cumpărat bilete, înălțată în aer. Placajul utilizat la marginile ferestrei era decupat într-un mod îngrijit, special pentru a se potrivi în zidul susținător din piatră curbată, deși nu părea a fi amenajat drept casă de bilete. Unul dintre prietenii lui Akasegawa a găsit o poarta de acces la un spital, umplută complet cu beton.

Akasegawa și prietenii lui au început să numească aceste opere „hyperart” sau „artă stimulată”. Conform descrierii lui Akasegawa „acestea erau un fel de piese de artă, fără niciun scop în societate, dar păstrate și întreținute cu grijă, până la punctul în care par să fie pregătite pentru spectatori.” Însă „arta stimulată” nu are un creator și nu poate fi în mod deliberat creată de un artist anume, ea poate fi doar găsită și recunoscută ca atare de către un observator.

Un tunel Thomasson; Foto: Wikimedia
Un tunel Thomasson; Foto: Wikimedia

Aceste piese de hyperart au fot denumite mai târziu „Thomasson.” Termenul vine de la Gary Thomasson, un jucător de american de baseball, care a fost repartizat echipei Yomiuri Giants din Tokyo. Thomasson a primit o sumă exorbitantă de bani pentru un contract pe doi ani. Dar atunci când el nu a reușit să presteze astfel precum speraseră managerii, jucătorul a fost trimis pe bancă pentru aproape toată perioada contractului său. În opinia lui Akasegawa, Thomasson era un „inutil” și un „întreținut.”

În primă instanță, Akasegawa și-a început publicarea fotografiilor cu opere Thomasson într-o revistă săptămânală. În cele din urmă, aceste fotografii au încropit o carte intitulată Hyperart: Thomasson:

Exemple de opere Thomasson

Foto: petite-tomo/Flickr
Foto: petite-tomo/Flickr
Foto: twinleaves/Flickr
Foto: twinleaves/Flickr
Foto: RawheaD Rex/Flickr
Foto: RawheaD Rex/Flickr

 

Surse: Wikipedia/99percentinvisible/6sqft.com

Publicitate

Alte articole

Nu a fost de ajuns, vreau să mai învăț!