La subsolul unei foste mine din New Jersey este amenajată o faimoasă expoziţie cu minerale fluorescente.
Muzeul Mineritului Sterling Hill din New Jersey, Statele Unite ale Americii, este cunoscut pentru varietatea de exponate captivante şi educaţionale, dar este renumit pentru colecţia sa masivă de minerale fluorescente.
Exponatele fluorescente decorează pereţii aşa-numitului tunel Rainbow (Curcubeu), care a fost excavat în 1990. Pereţii tunelului sunt căptuşiţi cu minerale rare ce strălucesc în nuanţe luminoase de roşu şi verde sub lumină ultravioletă.
Muzeul a fost iniţial o mină de zinc, aflată printre cele mai vechi din ţară, fiind deschisă în 1739. Atunci când mina s-a închis în 1986, Richard şi Robert Hauck au achiziţionat-o spre a o redeschide ca muzeu în 1990.
Minereul exploatat aici era extrem de bogat în conţinut, în medie cu peste 20 de procente de zinc şi se regăsea în straturi groase care ajungeau la o adâncime de peste 780 de metri de la suprafaţă, prin tuneluri, totalizând mai mult de 56 de kilometri lungime.
Sterling Hill reprezintă lada de comori a mineralelor. Împreună cu Mina Franklin din apropiere, la 4 km spre nord, au fost găsite peste 350 de specii minerale diferite - un record mondial pentru o suprafaţă atât de mică. Peste 24 dintre aceste specii nu au mai fost găsite nicăieri altundeva pe Pământ. Mina este la fel de faimos şi pentru mineralele sale fluorescente. Aproape 90 de specii minerale diferite au fost înregistrate ca fluorescente.
Geology.com explică ce anume cauzează fluorescenţa mineralelor. Și vom cita site-ul:
Toate mineralele au capacitatea de a reflecta lumina. Asta este ceea ce le face vizibile pentru ochiul uman. Unele minerale au o proprietate fizică interesantă cunoscută sub numele de „fluorescenţă”. Aceste minerale au capacitatea de a absorbi, temporar, o cantitate mică de lumină, pe care, o clipă mai târziu, o vor elibera pe o lungime de undă diferită. Această modificare a lungimii de undă determină o modificare de culoare temporară a mineralului în ochiul unui observator uman.
Schimbarea culorii mineralelor fluorescente este cea mai spectaculoasă, atunci când acestea sunt iluminate în întuneric cu lumină ultravioletă (care nu este vizibilă de către oameni) şi eliberează o lumină vizibilă.
Potrivit unui articol de pe site-ul Universităţii Washington din St. Louis, aproximativ 15 la sută din minerale sunt fluorescente.
