Când și cum au devenit populari blugii?
Blugul reprezintă de departe unul dintre cele mai ubicue piese de îmbrăcăminte de pe Pământ[...]

[...]cu milioane de perechi fabricate, vândute și purtate de către persoanele iubitoare de stil, în fiecare zi. Dar de ce sunt blugi atât de populari și în ce scop au fost creați pentru prima dată?
Înainte de a răspunde la această întrebare este important ca mai întâi să definim exact la ce anume ne referim atunci când spunem „blugi”, deoarece cuvântul s-a schimbat în context, pe parcursul a ultimelor câteva sute de ani. După cum este detaliat de către Enciclopedia Modei, termenul „blugi” a existat încă din anii 1600, când era folosit ca un termen universal pentru a descrie „îmbrăcămintea dură purtată de către lucrători (bărbați)”. De vreme ce țesătura folosită în fabricarea acestor haine muncitorești provenea adesea din regiunea Genova (pronunțată JEN-oh-ə în engleză și ˈdʒɛːnova în italiană) Italia, ea era adesea denumită „jean”. Țesătorii din regiunea Nimes din Franța au încercat să reproducă această țesătură și în cele din urmă a ajuns să fie cunoscută sub numele de „denim”, o bastardare a cuvintelor „de Nimes” (din Nimes). Interesant, nu?

Deci, prin ce diferă blugii/jeanșii moderni de pantalonii de lucru care acopereau picioarele muncitorilor bărbați din secolul al XVI-lea? Ei bine, diferența esențială este reprezentată de modul în care blugii moderne sunt prinși pentru a nu se dezmembra, și anume niturile. Aceste nituri reprezintă o adiție relativ nouă la blugi și sunt motivul pentru longevitatea legendară a piesei de îmbrăcăminte.
Ideea de a folosi nituri metalice pentru a întări cusăturile pantalonilor de lucru îi aparține inventatorului acestora, Jacob Davis, un leton care locuia în Nevada, lucrând ca vânzător în secolul 19. Davis își câștiga pâinea din vânzările pieselor de îmbrăcăminte și a consumabilelor generale către minerii și lucrătorii din zonă.
Fiind conștient de faptul că a dat peste o mină de aur, Davis a devenit, în mod evident, foarte paranoic în legătură cu faptul că cineva i-ar fi putut furat ideea și a căutat să o breveteze. Astfel, el l-a căutat pe omul al cărui nume urma să devină sinonim cu produsul, Levi Strauss.

Strauss, asemenea lui Davis, era un nativ european (originar din Bavaria), care călătorise în State pentru a-și încerca norocul. Cei doi bărbați s-au întâlnit și, cu banii lui Strauss, au reușit să obțină un brevet pentru pantalonii lor nituiți, în 1873.
Primul și, probabil, cel mai important eveniment care a avut loc în lumea pantalonilor nituiți a fost expirarea brevetului lui Levi în anul 1908, care a dat a zeci de imitatori șansa să inunde efectiv piața cu falsuri. Al doilea lucru important, care a avut rolul de a oferi celebritate pantalonilor, a fost, probabil, romanizarea „stilului de viață cowboy”, culminând cu „nebunia snobismului fermier” din anii 1930, când oamenii plăteau bani grei pentru a experimenta „tradiționalul” stil de viață de cowboy, în blugi și cu toate ingredientele.
Cel de-al treilea val care a contribuit la popularitatea denimului a pornit de la militarii anilor 1940 și 1950, cărora le plăcea să poarte blugi atunci când nu se aflau în timpul serviciului.

Al patrulea și, probabil, cel mai crucial eveniment care a dus la topul preferințelor tinerei generații, a fost lansarea unor filme precum „Rebel Without A Cause” și „The Wild On”, în care protagoniștii purtau blugi ca o metodă de rebeliune împotriva așteptărilor societății. După lansarea acestor filme în anii 1950, cererea pentru blugi a explodat în rândul tinerilor cu o gândire mai rebelă.








