Kopi Luwak, cea mai specială cafea din lume
Kopi Luwak este o cafea obținută din boabele care au fost ingerate de un animal, civeta de palmier (Paradoxurus hermaphroditus), specie asemănătoare zibetei, și care au fost expulzate prin excremente.

Aceste animale se hrănesc cu boabele coapte de cafea dar pe care nu le digerează în totalitate.
În limba indoneziană, kopi înseamnă cafea iar luwak- Paradoxurus hermaphroditus. Acest animal pe lângă bobele de cafea se mai hrănește cu insecte, mici mamifere dar și alte fructe. Chiar dacă partea interioară a bobului de cafea nu este digerată aceasta este modificată din punct de vedere chimic de către enzimele ce se află în tubul digestiv al Paradoxurus hermaphroditus-ului, enzime care dau savoare cafelei și care distrugând proteinele reduc din gustul amărui al cafelei. Această enzimă se numește protează.
Cafeaua Kopi Luwak a fost descoperită în secolul XVIII în coloniile olandeze din insulele Java și Sumatra. Faima aromei pe care o are cafeaua preparată din excrementele zibetei s-a răspândit în rândul băștinașilor, ulterior în rândul proprietarilor olandezi de plantații, devenind în scurt timp foarte apreciată pe plan mondial. Listată ca favorită, încă din vremuri coloniale, astăzi această cafea este servită de regulă în cafenele și restaurantele de lux din întreaga lume.

Cel care a pus kopi luwak pe hartă a fost englezul expert în cafea, Tony Wild. Acesta a citit o notiță apărută în „National Geographic Magazine”, în 1981, și așa a început totul. Zece ani mai târziu, în 1991, ca manager al departamentului de cafea de la Taylors of Harrogate, Tony Wild a fost prima persoană care a importat kopi luwak în Vest – un singur kilogram. „Nu l-am vândut prin intermediul companiei, crezând, poate cu naivitate, că această cafea ale cărei origini sunt în fundul unui animal indonezian va fi un subiect interesant doar pentru ziarele locale și radioul din Yorkshire, unde compania își avea sediul”, declara acesta.
Avea să fie însă mult mai mult de-atât. Cafeaua a stârnit interesul posturilor naționale de știri, televiziunilor și radiourilor care s-au întrecut în a relata subiectul. Kopi luwak era pus pe hartă împreună cu descoperitorul ei occidental. Câteva decenii mai târziu, acesta își mărturisea în „The Guardian” regretul de a fi făcut acest pas: „Sunt astăzi în situația de a lansa o campanie împotriva industriei pe care am creat-o!”.
Animalele sunt ținute acum în cuști și puse să „producă” zeci și chiar sute de tone pe an. Nu doar fermierii indonezieni o produc (un singur fermier putând să obțină 7.000 de kilograme de cafea de la 240 de animale ținute în cușcă), dar și cei din India, Vietnam și China. Este inutil să spunem că aceste animale sunt forțate să înghită cafeaua, uneori sunt hrănite cu forța, pentru a fi silite să dea un randament mai bun, crescând, desigur, conturile producătorilor.

„Provenind de la un animal sălbatic, greu de colectat, de o calitate variabilă, acest tip de cafea nu poate fi viabilă din punct de vedere comercial, ci doar o curiozitate în materie de cafea”, susține Wild. Apelul lui Wild nu se adresează doar producătorilor, ci și cumpărătorilor, întrucât kopi luwak a devenit un indicator de status social. Piața de desfacere se extinde pe zi ce trece și cererea mărește numărul crescătoriilor (Wild le numește închisori) în care sunt ținute civetele.
Prețul unui kilogram de cafea variază între 200 și 400 de dolari SUA, uneori chiar mai mult, cafeaua fiind cea mai scumpă din lume. De vreo 20 de ani, acest tip de cafea a devenit ultima modă în materie, aspirația oricărui retailer, subiect de știri la CNN, de bârfă la Oprah, ba chiar și obiect de recuzită în filmul „The Bucket List”, a cărui distribuție îi include pe nu mai puțini celebri Jack Nicholson și Morgan Freeman. Principalele piețe de desfacere sunt Japonia și SUA. În România prețul dăpașește chiar și 360 RON per 150 grame.


