azi am învățat
Cultură

De unde vine politica de stânga sau de dreapta?

De ce Roșu pentru republicani și Albastru pentru democrați, în SUA?

De unde vine politica de stânga sau de dreapta?
Cizme Dama Romarta
Publicitate

Astăzi termenii „stânga” și „dreapta” sunt folosiți ca etichete simbolice pentru liberali și conservatori, dar aceștia au fost inițial inventați cu privire la aranjamentele fizice de așezare a politicienilor din timpul Revoluției Franceze.

Diviziunea datează din vara anului 1789, când membrii Adunării Naționale Franceze s-au întâlnit pentru a începe elaborarea unei Constituții. Delegații au fost profund divizați de problema a cât de multă autoritate ar trebui să exerciteze regele Ludovic al XVI-lea și, pe măsură ce dezbaterea se dezlănțuia, cele două fracțiuni principale își marcau din ce în ce mai accentuat teritoriul din sala de întrunire. Revoluționarii antiregaliști s-au așezat la stânga ofițerului ce prezida ședința, în timp ce susținătorii aristocrați, mai conservatori, ai monarhiei s-au adunat la dreapta. „Am încercat să mă așez în diferite părți ale sălii și să nu adopt niciunul dintre cele două locuri marcate, astfel încât să pot rămâne maestru al opiniei mele,” scria un baron de dreapta, „dar am fost constrans absolut să abandonez stânga, ori altfel voi fi condamnat pentru totdeauna să votez singur și și astfel să fiu supus la jigniri din partea celor două galerii.”

De unde vine politica de stânga sau de dreapta?

Diviziunile au continuat să existe doar în timpul anilor 1790, când ziarele începuseră să facă referire la progresiva „stângă” și la tradiționalista „dreaptă” a ansamblului francez. Distincțiile au dispărut mai târziu, timp de câțiva ani din timpul domniei lui Napoleon Bonaparte, dar cu restaurarea Bourbonului și cu începutul unei monarhii constituționale în 1814, reprezentanții liberali și conservatori și-au preluat din nou posturile respective din partea stângă și dreaptă a camerei legislative. Până la mijlocul secolului al XIX-lea, „stânga" și „dreapta" au intrat în vernacularul francez drept stenogramă pentru opoziția ideologiilor politice. Partidele politice începuseră chiar să se autoidentifice drept „centru stâng”, „centru drept”, „stâng extrem” și „extrem de dreapta”.

Etichetele „stânga” și „dreapta” ale Franței s-au infiltrat în restul lumii din anii 1800, dar acestea nu erau comune în țările vorbitoare de limbă engleză până la începutul secolului al XX-lea. Termenii sunt acum folosiți pentru a descrie capetele opuse ale spectrului politic, iar originile lor sunt încă evidente în regimul de ședere ale multor organele legislative. În Congresul SUA, de exemplu, democrații și republicanii se așează, în mod tradițional, pe laturile opuse ale camerelor legislative din Casă și Senat.

5 mai 1789, inaugurarea statului general la Versailles, conservatorii aflandu-se la dreapta
5 mai 1789, inaugurarea statului general la Versailles, conservatorii aflandu-se la dreapta

Stânga-dreapta la noi
Conceptul de ideologie politică, de dreapta sau de stânga, șchiopătează în România. Unii spun că stânga și dreapta nu mai există în România. S-au efectuat și sondaje IRES („Partidele politice din România – percepții și reprezentări”, februarie 2016) conform cărora 17% din românii adulți se consideră a fi, din punct de vedere politic, de stânga, 24% de dreapta, 27% de centru, în timp ce 33% nu știu sau preferă să nu răspundă.

Lucrurile devin mai interesante, întru-cât în același sondaj a fost cerut acordul (sau dezacordul) față de șase propoziții, care caracterizează destul de clar viziunile de stânga sau de dreapta. De exemplu, față de propoziția (1) „Statul trebuie să asigure locuri de muncă și locuințe”, propoziție care aparține clar ideologiilor de stânga, o majoritate substanțială (90%) a celor chestionați și-au declarat acordul.

Astfel, 92% din cei care s-au autodefinit de stânga sunt de acord cu ea; în schimb, constatarea că propoziția respectivă este agreată și de marea majoritate (83%) a celor care se consideră a fi oameni de dreapta este deconcertantă.

Foto: GZT
Foto: GZT

Franța poate fi cotată ca o țară de stânga, în măsura în care numai 35% din PIB revine capitalului și 65% muncii. Germania poate fi considerată mult mai la dreapta, peste 40% din PIB revenind capitalului și sub 60% muncii. Ei bine, România, potrivit statisticilor UE nu este nicicum, văzând cum 55% din PIB preia capitalul și munca doar 45%. Situarea este pur și simplu în afara zonei de delimitare stânga/dreapta.

Publicitate

Alte articole

Nu a fost de ajuns, vreau să mai învăț!