„Memoriile” genetice ale strămoșilor ar putea fi transmise timp de 14 generații
Ți-e frică de ceva cu care nu ai avut tangență în viața ta sau preferi un anume parfum, fără motiv? Probabil că străbunul tău din anii 1025-1125 a decedat într-o luptă cruntă sau avea o plantă cu această esență plăcută.

În Assassin's Creed, jocul de succes devenit serie de cărți, iar mai apoi film, protagonistul este capabil să-și „amintească” memoriile strămoșilor săi decedați, printr-o mașinărie specială numită Animus. Deși acest lucru nu este posibil, din păcate, ideea că am putea „experimenta" prin ce au trecut strămoșii noștri, pare a fi parțial corectă.
De fapt, conform unui nou și surprinzător studiu, se pare că experiențele strămoșului nostru, care a trăit cu 14 generații în urmă, poate avea un efect asupra vieții noastre, chiar și acum.
Autoare a lucrării publicate și în jurnalul Science, o echipă condusă de Organizația Europeană de Biologie Moleculară (EMBO) în Spania, susține că descoperirea lor, bazată pe un studiu al nematodelor (o specie de viermi rotunzi), reprezintă cea mai lungă formă a fenomenului, descoperit vreodată la un animal viu.
Deși nu s-a observat încă la om, diferențele între structura genetică umană și cea a viermilor nu sunt prea mari. Știm deja că viețile bunicilor noștri au, într-adevăr, influențe asupra comportamentelor noastre de zi cu zi, însă acum există șansa ca un strămoș născut până acum 1000 de ani să aibă un rol activ în viața noastră.

Mai întâi, să facem o pauză și să aruncăm o privire la știința de bază care se află în spatele acestei deosebit de stranii caracteristici a biologiei.
Genele noastre sunt moștenite de la părinții noștri, iar ale părinților noștri de la părinții lor. Dacă ele se modifică, moștenirea noastră genetică se schimbă odată cu aceasta. Totuși, modificările modului în care genomul se „autoexprimă” - cum se comportă, în esență - pot apărea și datorită schimbărilor de mediu, cum ar fi substanțele chimice ingerate, exercițiile fizice și problemele psihologice.
Când un strămoș trece printr-o perioadă de stres excesiv, această „experiență” poate fi adăugată la genomul nostru. Un strat suplimentar de informații este plasat pe partea superioară a secvențelor de ADN. Secvența ADN-ului în sine nu se schimbă, însă „hainele” ei da, ca să spunem așa. În general, acest lucru este cunoscut ca domeniul vag definit al epigeneticii, ceea ce înseamnă „genetica din exterior”.

Autorii unei noi lucrări științifice o descriu, mai precis, ca „transmisie transgenerațională a informațiilor ambiante”. S-a și văzut deja la om - descendenții supraviețuitorilor holocaustului, de exemplu, au niveluri mai scăzute de cortizol (hidrocortizon) în sângele, însemnând că sunt mai vulnerabili la stres și frică.
Acest studiu aparte a privit nematodele C. elegans, tipuri de viermi rotunzi cu durată de viață foarte scurtă. Cercetătorii i-au reproiectat genetic, astfel încât să poarte o genă strălucitoare, o proteină care produce fluorescență, pentru a permite urmărirea ei sub raze UV.
Au plasat apoi viermii într-un mediu rece și au privit cum strălucea gena, însă foarte neclar. Mutându-i într-un mediu cald, au observat că gena strălucește mult mai puternic. Când au fost mutați înapoi în spațiul rece, gena a continuat să strălucească, ceea ce a sugerat că „memoria” mediului cald a fost menținută.

În mod incredibil, când nematodele s-au reprodus, această memorie, prin această exactă genă strălucitoare, s-a transmis mai departe către 14 generații fără precedent. În concluzie, descendenții lor ar deveni „conștienți” de mediul cald chiar și fără a-l fi experimentat ei înșiși.
„Nu știm exact de ce se întamplă acest lucru, dar ar putea fi o formă de planificare biologică timpurie", a declarat autorul principal, Adam Klosin de la EMBO. „Viermii au o durată foarte scurtă de viață, așa că, probabil, transmit amintiri ale condițiilor ambiante din trecut pentru a-i ajuta pe descendenți să prezică starea mediului lor din viitor”, a adăugat co-autorul Tanya Vavouri, o cercetătoare de la Institutul de Cercetare a Leucemiei Josep Carreras din Spania.
Deci, dacă viermii își pot „aminti” experiențele strămoșilor lor îndepărtați, pot și oamenii? Deocamdată, această întrebare va trebui să rămână deschisă - dar cu siguranță ne se află în afara domeniului posibilităților.



