Gândul că undeva în Africa de Est ar exista un lac format din sifon, ni se poate părea magnifică.
Apa saturată cu dioxid de carbon, sau sifonul, cum îl numim noi în limba română, este o băutură preferată de români, mai ales în varianta de şpriţ. Chiar şi gândul că undeva în Africa de Est ar exista un lac format din sifon, ni se poate părea magnifică. Ce poate fi mai miraculos decât sifon la discreţie şi nu necesită înşurubarea cartusului nou, pentru că beneficiază de reaprovizionare naturală. Realitatea nu este totuşi atât de distractivă, Lacul Nyos există cu adevărat, însă reprezintă un adevărat pericol, cauzat de dioxidul de carbon.
Animale moarte, în apropierea lacului, după catastrofa din 1986
Nyos este un lac de crater situat într-o zonă vulcanică, la graniţa cu Nigeria, în vârful vestic din Camerun. Mai precis, vulcanul nu este stins: la o adâncime de 200 de metri, lava este prezentă, în fisurile de la fundul lacului. Aceasta este legată direct de nucleul Pământului, fapt ce creează o aprovizionare constantă de dioxid de carbon în apă. Lacul are o lungime aproximativă de 2 km, o lăţime de 1,2 km şi o suprafaţă de 1,58 km². Apa sa nu este carbogazificată precum cea dintr-un pahar cu apă minerală, ci dioxidul de carbon de regăseşte în stratul inferior, rece şi dens al apei. Straturile superioare, cu apă mai caldă, acoperă lacul, ceea ce creează iluzia de lac obişnuit şi normal, precum orice alt lac din Africa. Oamenii de ştiinţă, arată ca la o adâncime de peste 200 de metri, în straturile inferioare, se regăsesc cca 90 de milioane de tone de dioxid de carbon în apă. Dacă acestea sunt eliberate, deja avem o problemă.
În august 1986, cel mai probabil din cauza unor uşoare alunecări de teren, din Lacul Nyos a ţâşnit o trombă de apă, apoi un uriaş nor alb, cel mai probabil cu o concentraţie letală de dioxid de carbon. Ceea ce cunoaştem încă din băncile şcolii este faptul că gazul este incolor, inodor, iar în cantităţi mari provoacă sufocareUlterior s-a estimat eliberarea a cca. 1,6 milioane de tone de gaz, catastrofă ce a inundat aerul zin zonă, iar pe o rază de 15 km, s-a stins orice urmă de viaţă: 1700 de oameni şi 3500 de animale. Iar ca întâmplarea să devină şi mai horror, în urma eliberării dioxidului de carbon, apele lacului şi-au schimbat culoarea într-un roşu cărămiziu (sângeros). De aici şi concluzia că nu conţine doar CO2, ci şi o cantitate mare de fier.
În urma studiilor post dezastru, oameni de ştiinţă din SUA si Franţa au constatat că repetarea istoriei este inevitabilă, iar lacul va recidiva în câteva decenii. Pentru a preveni o nouă catastrofă, s-a încorporat un sistem de conducte în lac, ce irigă suprafaţa apei în mod constant cu apa concentrată din adâncuri, ajutând la eliberarea dioxidului de carbon în cantităţi normale şi constante. Odată ajunşi acolo, oamenii de ştiinţă au examinat şi apele alor lacuri vulcanice. Ceea ce au găsit este destul de terifiant: Lacul Kivu din Kongo (situat între Rwanda şi Republica Democrată Congo, este unul dintre cele mai mari lacuri africane), de aproximativ două mii de ori mai mare decât Nyos, conţine pe lângă 265 miliarde de metri cubi de dioxid de carbon, 65 miliarde de metri cubi de metan. Iar în apropiere locuiesc aproximativ 2 milioane de oameni.
