Tripofobia: Frica de găuri emanată de către Internet – și matematică

De la apariția internetului și până în prezent, oamenii au tot avut ocazia să își discute simptomele cu alții, la nivel global. Uneori, oamenii cu simptome destul de neobișnuite, descoperă alte persoane cu experiențe similare, pe care le pot apoi discuta fără frica de a fi ridiculizați. Se formează forumurile de discuții și grupurile de asistență și, în final, poate fi recunoscută o nouă stare medicală. Un caz din această situație poate fi „zăpada vizuală”, pe care indivizii o experimentează ca pe niște puncte luminoase care plutesc permanent, precum ninsoarea, în fața ochilor. Un altul este tripofobia.

Tripofobia – o „frică de găuri” – reprezintă o teamă care se declanșează în indivizi sub forma unei reacții emoționale, atunci când sunt vizualizate imagini aparent inofensive, a unor grupuri de obiecte, care sunt, de obicei, găuri. Condiția a fost pentru prima dată descrisă pe internet în anul 2005, deși nu reprezintă încă un diagnostic medical recunoscut.

Imaginile responsabile pentru această fobie includ obiecte naturale, cum ar fi un fagure de miere sau un cap de sămânță de lotus, și obiecte create de om, cum ar fi ciocolata aerată sau țevile industriale stivuite, vizualizate de la capăt. În ciuda naturii lor aparent inofensive, imaginile precum acestea (ideale pentru partajarea pe internet) pot induce o varietate de simptome, incluzând schimbări cognitive care reflectă anxietatea, simptome corporale legate de piele (cum ar fi mâncărimea și pielea de găină) și modificări fiziologice (cum ar fi apariția senzației de greață, bătăi puternice ale inimii sau dificultăți de respirație).

Imaginile care induc reacția emoțională nu ar fi în mod normal concepute ca fiind amenințătoare, deci, în acest sens, tripofobia diferă de multe alte fobii.

Proprietăți matematice

Fobiile reprezintă tulburări de anxietate care se presupun că apar în mod obișnuit, din cauza învățării (o mușcătură de câine poate duce la teama de câini) sau datorită unor mecanisme evolutive înnăscute, cum ar fi temerile legate de păianjeni și șerpi. De obicei, există o amenințare, specifică sau generală, reală sau imaginată.

În cazul tropofobiei, nu există nici o amenințare evidentă, iar secvențele din gama de imagini care induce fobia, au foarte puține în comun unele cu altele, poate doar înafară de configurația lor.

Se pare că această configurație deține cheia emoției pe care o induc imaginile. Persoanele care nu suferă de tripofobie, identifică imaginile tripofobice drept aversive, deși nu experimentează emoția. Fac acest lucru deoarece configurația conferă imaginilor proprietăți matematice care sunt împărtășite de cele mai multe dintre imagin,i cauzând disconfort vizual, oboseală oculară sau dureri de cap.

Imaginile cu aceste proprietăți matematice nu pot fi procesate eficient de către creier și, prin urmare, necesită o oxigenare în plus a creierului. Într-o lucrare, Paul Hibbard propunea ipoteza că disconfortul se creează, întocmai pentru că oamenii evită să privească imaginile, deoarece necesită o oxigenare excesivă a creierului. (Creierul utilizează aproximativ 20% din energia corpului și consumul de energie trebuie să fie redus la minimum.)

Prin urmare, imaginile tripofobe se află printre cele care sunt inconfortabil de privit și noi investigăm acum motivele pentru care doar unii oameni, nu și alții, prezintă un răspuns emoțional.

Imaginile prezentând contaminanți, cum ar fi mucegaiul și bolile de piele, pot provoca dezgust majorității oamenilor, nu doar celor cu tripofobie. Dezgustul este probabil un mecanism evolutiv, care promovează evitarea și care are o valoare de supraviețuire.

Imaginile prezentând mucegai și leziuni ale pielii au proprietăți matematice similare cu cele ale imaginilor tripofobe, iar lucrarea noastră actuală explorează posibiliatea inducerii de către acestea, a unei oxigenări exagerate a creierului, în plus față de starea de incomoditate generală. Poate că disconfortul este un mecanism util nu numai în evitarea oxigenării excesive, ci și în evitarea rapidă a obiectelor care pot reprezinta o amenințare în ceea ce privește contaminarea. Există posibilitatea ca la persoanele cu tripofobie, mecanismul să devină suprasolicitat.

Arnold J Wilkins, profesor de psihologie, Universitatea din Essex și An Trong Dinh Le, doctorand, Universitatea din Essex

Acest articol a fost publicat inițial pe The Conversation. Puteți citi articolul original aici.