Este cel mai frecvent răspuns la problemele noastre informatice: repornim computerul.
Este cel mai frecvent răspuns la problemele noastre informatice: atunci când PC-ul sau mobilul nostru o ia razna, îl oprim şi apoi îl pornim din nou. Sau, îl repornim.
Pentru a înţelege termenul de repornire, trebuie mai întâi să cunoaştem sosia sa din limba engleză, şi anume „reboot”. Foarte util ar fi să înţelegem ce înseamnă de fapt cuvântul „boot”, în limbajul informatic. Cuvântul provine din expresia „Trage-te cu propriile şireturi (engl. bootstraps)”, care înseamnă „perfecţionează-te prin propriile eforturi”.
Într-un calculator, singurul program implementat fizic în sistemul hardware este unul minuscul, numit „bootloader”. În momentul în care computerul se iniţializează, acest program preia controlul sau „butează” un alt altul, mult mai mare, care serveşte ca „sistem de operare” pentru calculator. Noi cunoaştem aceste sisteme sub denumirea de Unix, Mac OS, Android şi Windows 10.
Sistemul de operare acţionează asupra computerului nostru precum părinţii noştri asupra noastră, în primii cinci ani de viaţă. Acesta organizează alocarea de resurse, preia lucruri şi le punde deoparte - şi controlează ceea ce pot sau nu să facă programele. Cu toate a acestea, uneori, sistemul de operare se poate regăsi într-o stare precară - cam ca mama şi tatăl nostru, atunci când cineva sună la uşă, în timp ce maşinii de spălat i-a apărut o scurgere, iar animalul de companie tocmai a fugit de acasă.
Pornim de la zero
Dacă însărcinăm calculatorul să ruleze prea multe atribuţii - sau apare un set de evenimente fizice într-o secvenţă la care nu se aşteptau programatorii software-ului - atunci atribuţiile rămân „blocate” în memorie. Informaticienii vorbesc despre o „îmbrăţişare mortală”, ce apare atunci când sarcina A aşteaptă ca sarcina B să facă ceva, însă sarcina B aşteaptă după sarcina A, cauzând blocare reciprocă.
Sistemele de operare moderne sunt foarte pricepute la a identifica şi elimina procesele blocate şi, de asemenea, lucrează din greu pentru a menţine ordinea, însă uneori poate ajunge într-o stare din care se poate ieşi, cel mai rapid, printr-o pornire de la zero. O rebutare - repornire - va elimina toate sarcinile şi va porni de la zero.
Repară tot?
Există două tipuri de repornire, adesea denumite „caldă” şi „rece”. O repornire la „rece” înseamnă de fapt că apăsăm butonul de pornire, de două ori: odată apăsăm ca să închidem computerul, iar a doua oară pentru a îl porni. O rebutare „caldă” va reîncărca doar sistemul de operare. Uneori, repornirea caldă va rezolva problemele, pe când, dacă o parte a sistemului hardware a intrat într-o stare de blocaj şi nu mai răspunde la nici un semnal sau manevră din lumea exterioară, vom fi nevoiţi că apelăm la butonul de pornire.
Singurul lucru pe care repornirea nu îl poate rezolva este software-ul ostil, adică viruşii. Singurul mod prin care putem scăpa de aceşti intruşi rău-intenţionaţi este să scanăm sistemul, să îi identificăm şi apoi să îi eliminăm. Unele sisteme nu sunt repornite niciodată. Lucruri precum sistemele de control al traficului aerian şi programele care rulează reactoarele nucleare sunt lăsate să ruleze în permanenţă. Aceste sisteme au avantajul că rulează doar un singur program, iar sistemul lor de operare poate fi programat în jurul acestui singur cod.
Cu toate acestea, pentru maşinăriile de uz general precum cele de pe birourile şi din buzunarele noastre, necesitatea de a rebuta va rămâne activă pentru o vreme. În fond, repornirea reprezintă doar o consecinţă necesară pentru că dispunem de un dispozitiv puternic şi flexibil la îndemână.
