A fost odată o trupă de pisici-mesagere în Belgia

Concursurile de pufoșenii și alte amuzamente dulci sunt câștigate de către GIF-urile cu pisici. Există piese create special pentru pisici, înregistrate cu sunete de pisici. Însă doar foarte puțini le-au contractat ca poștași.

Nu este ca și cum nu s-ar fi utilizat animalele pe post de poștas, vreodată. În Alaska și Canada, săniile poștei rapide Pony Express erau trase de către câini, iar inainte de aceștia, de către cai. Și să nu uităm nici de campionii SMS-urilor din Grecia Antică: porumbeii mesageri. Dar să încredințăm poșta, unei pisici?!

Ei bine, de ce nu? Pisicile nu sunt animale proaste, s-au auto-domesticit, nu sunt sunt străine ființelor umane și pot fugi de câni, mai rapid și mai calitativ decât poștașul Homo sapiens. În plus au o capacitate de orientare extraordinară, mai mai ca un GPS. De ce nu ar servi cu succes la transmiterea poștei, aceste mici și dulci animăluțe? - se gândeau în 1870, într-un mic orășel belgian, Liège, în timp ce aranjau 37 de pisici în șir indian pentru prima lor expediție. A fost o inițiativă a Societății Belgiene pentru Emanciparea Pisicilor.

Planul era ca fiecărei felină să i se atașeze un săculeț impermeabil la gât; în acesta ar fi fost introduse scrisorile, astfel încât populația din Liège și împrejurimi, să poată comunica rapid și eficient. Din păcate, pisicilor nu li s-a cerut părerea înainte de a iniția experimentul, iar ca primă expediție nici nu li se dăduse o adresă străină, ci propria casă. Nici așa, dintre toate cele 37 de animale antrenate, doar unul singur a reușit să îndeplinească misiunea la timp, celorlalte luându-le mai multe zile la rând pentru a ajunge „acasă”. Nu este foarte clar cum ar fi ajuns restul de scrisori la destinație, cert este că, spre bucuria poștașilor, planul a eșuat.

Un articol din New York Times al acelei vremi, nu desconsidera totalmente proiectul, însă, autorii se temeau de câini, posibilii prădători ai felinelor-mesagere. Totuși, problema majoră nu se referee la punerea vieții în pericol a bietelor pufoșenii, ci la autonomia indestructibilă a pisicilor. Când au început cercetările cu privire la nereușita serviciului și a prestării acestuia fără succes, cercetătorii au ajuns la concluzia că nu politica belgiană și capacitatea de decizie au afectat eșuarea proiectului, ci pisicile în general sunt prea nedisciplinate.