Vai cât de WBSCR17 este cățelușul acesta!

Câinii și lupii domesticiți au o mutație genetică ce îi face să fie prietenoși. Este ceva cu câinii aceștia din moment ce sunt cei mai buni prieteni ai omului.

Un nou studiu publicat în jurnalul Science Advances dezvăluie că genele câinelui sunt responsabile de comportamentul deschis față de domesticire și cu cel hipersocial. Pe scurt, oamenii de știință raportează că mutațiile genetice mențin câinii într-o stare de dezvoltare socială și cognitivă, asemănătoare copiilor mici, atunci când ei caută interacțiunea și atenția.

În afară de faptul pur adevărat că noi le oferim câinilor mâncare și îi scărpinăm pe burtă, nu s-a relatat nicio știință convingătoare înainte de acest studiu, care să explice de ce patrupedele ne plac atât de mult.

„Această recentă lucrare sugerează un posibil mecanism molecular care influențează comportamentul social, ex. prietenia,” comentează Bridgett vonHoldt, un biolog evoluționist la Universitatea Princeton, care a condus cercetarea.

Analizând mostre de ADN luate de la o varietate de câini și lupi, vonHoldt și Monique Udell, o cercetătoare de la Universitatea Statului Oregon, care studiază cogniția animală și care a colaborat la acest nou proiect, au identificat patru mutatii care păreau să influențeze comportamentul social la acei câini. În special, ele au descoperit mutatii pe o genă numită WBSCR17, despre care vonHoldt spune că a studiat-o mai demult, atunci când ea lucra la teza sa de doctorat, și două gene reglementate de factorul de transcriere.

„Am constatat că aceste mutații erau frecvente la mai multe populații și rase, eventual sugerându-și rolul în variațiile de personalitate”, spune vonHoldt.

La om, atunci când această genă se elimină la unul din doi cromozomi împerechiați, poate duce la o afecțiune numită sindromul Williams-Beuren, care implică o dezvoltare socială pipernicită și un comportament prietenos excesiv, nu foarte neasemănător trăsăturilor care separă puii mici și buni de lupii și coioții vicioși.

„Unii lupi sunt asemănători câinilor, cum ar fi în gradul de sociabilitate, în timp ce unii câini pot afișa, de asemenea, comportamente mai asemănătoare lupilor sau mai puțin sociale,” adaugă VonHoldt. adaugă VonHoldt. Diferențele dintre lupi ar putea explica cum a avut loc domesticirea, alături de animalele mai prietenoase trăiesc în proximitatea oamenilor și își transmit aceste gene sociale la pui, explică vonHoldt.

Această variabilitate s-a reflectat în componența comportamentală a studiului, unde câinii și lupii au fost însărcinați cu deschiderea unei cutii mici care conținea un deliciu, în termen de două minute. Într-o iterație, câinele sau lupul se afla singur alături de cutie, dar într-o altă condiție, animalul era însoțit de un om - cu prezența cărui, lupii erau deja obișnuiți - stând în liniște pe un scaun.

În timp ce alegerile făcute de lupi erau mai amestecate în prezența omului, câinii au ignorat în mare măsură caseta cu bunătăți cu prețul de a se holba la persoana de lângă ei, adesea apropiindu-se de acesta și încercând să-i acapareze atenția în schimb. În timp ce această schimbare în centralizarea atenției era orientativă asupra naturii sociale a câinilor, aceștia din urmă s-au luptat cu deschiderea cutiei, atunci când nu era nicio o persoană în apropiere. Ca atare, mutațiile genetice care au ajutat în procesul de domesticire sunt, de asemenea, legate de deficitele cognitive ale cățeilor noștrii prietenoși. Din fericire, câinii ne au pe noi prin jurul lor pentru a le arunca bunătăți.