De unde ştie un calculator unde ne uităm?

Sistemele informatice trebuie să efectueze aceste determinări în timp real, fără a deveni deranjante sau provoca distragerea atenţiei.

De unde ştie un calculator unde ne uităm?
Publicitate

Să ne imaginăm că ne aflăm la volanul unei maşini, într-un oraş străin, iar pe parbrizul acesteia avem afişată proiecţia unui sistem ajutător de navigaţie. Sistemul reprezintă realitatea augumentată (AR); informaţiile oferite de performata proiecţie, nu ne sunt folositoare doar pe ruta stabilită, ci şi pentru a ne ajuta, prin intermediul recepţiei de la sateliţi, să depistăm evenimente din împrejurimi, biciclişi, pietoni şi altele. Plasarea corectă a conţinutului virtual nu este doar crucială, ci, probabil, şi o chestiune de viaţă şi de moarte.

Informaţia oferită nu se poate suprapune altui material şi ar trebui să rămână afişată suficient de mult, pentru ca persoana receptoare să o poată înţelege, însă nu mai mult decât atât. Cu alte cuvinte, trebuie să existe o sincronizare perfectă dintre informaţia afişată şi şoferul receptor. Sistemele informatice trebuie să efectueze aceste determinări în timp real, fără a deveni deranjante sau provoca distragerea atenţiei. Cu siguranţă nu dorim un avertisment cu privire la un biciclist care tocmai intră în faţa maşinii, fapt care ne-ar distrage atenţia de la realitate şi nu am fi atenţi la biciclistul real de pe stradă.

Ca cercetător în AR, petrec mult timp încercând să îmi dau seama cum să obţin informaţiile corecte, ce urmează a fi afişate pe ecranul utilizatorului, la momentul şi locul potrivit, spune autoarea proiectului, Ann McNamara, Profesor Asociat al Vizualizării de la Universitatea Texas A&M. Am realizat că afişarea unei cantităţi prea mari de informaţii pot deruta utilizatorul, pe când informaţiile insuficiente transformă aplicaţia într-o inutilitate. Este foarte important să găsim o cale de mijloc.

De unde ştie un calculator unde ne uităm?

Un element crucial al acestui proiect este, se pare, să cunoaştem unde se uită utilizatorii. Numai atunci putem furniza informaţiile corecte în locaţiile unde acestea pot fi procesate/asimilate. Cercetările noastre implică determinarea locului real în care se uită utilizatorii, pentru a decide unde să plasăm conţinutul virtual. Cu AR gata să se infiltreze în mai multe domenii ale vieţii noastre - de la condusul până la servici, până la recreere - vom fi nevoiţi să rezolvăm această problemă înainte de a ne putea baza pe AR, în cazul unor acţiuni serioase sau critice.

Determinarea locului în care se plasează informaţia

Pare logic şi bine gândit ca informaţia să apară acolo unde se uită utilizatorul. În timpul navigării, un utilizator se poate uita la o clădire, stradă sau alte obiecte reale, pentru a căuta informaţia virtuală asociată; astfel, sistemul va şti să ascundă alte afişări, pentru a evita aglomerarea scenei vizibile.

Dar totuşi, de unde ştim noi unde se uită cineva? Se pare că, nuanţele viziunii umane ne permit să examinăm ochii unei persoane şi să calculăm unde se uită aceştia. Sincronizând aceste date cu camerele video ce arată câmpul vizual al unei persoane, putem determina ceea ce vede persoana sau la ceea ce se uită acceasta.

Sistemele de monitorizare a viziunii umane au apărut pentru prima dată în anii 1900. Iniţial erau utilizate în studiul modurilor de citire; unele erau foarte deranjante pentru cititor. Mai recent, au apărut şi sisteme de analiză vizuală în timp real şi la un preţ mult mai accesbil, mai uşor de manevrat şi mult mai mici.

De unde ştie un calculator unde ne uităm?

Sistemele de analiză vizuală pot fi ataşate la ecran sau integrate în ochelari de vedere sau mici ecrane montate pe o bandă, purtată pe cap. Viziunea este monitorizată cu ajutorul unei combinaţii de camere video, proiecţii şi algoritmi computerizaţi de viziune, în scopul calculării poziţiei ochiului şi a punctului focal pe un monitor.

Combinarea analizei vizuale cu AR

Deseori, conţinutul AR este ancorat la un obiect sau o locaţie reală. Spre exemplu, pe o stradă reală va apărea o etichetă virtuală cu numele străzii respective. În mod ideal, ne-am dori ca etichetele AR să apară cât mai aproape de obiectul real cu care sunt asociate. Dar, de asemenea, trebuie să fim atenţi să nu permitem suprapunerea mai multor etichete AR pentru că acestea ar deveni imposibil de citit.

Există mai multe abordări pentru gestionarea plasării etichetelor. Noi explorăm o singură variantă: calcularea câmpului vizual real al persoanei şi afişarea etichetei AR doar în punctul focal.

Acest tip de dezvoltare reprezintă un moment important în cercetările AR. Capacitatea noastră de a integra scene din lumea reală cu grafica computerizată, direct pe display-uri mobile, este în continuă dezvoltare. Aceasta alimentează perspectiva de a crea noi şi uimitoare aplicaţii care extind capacitatea noastră de a interacţiona cu, învăţa de la şi de a ne simţi bine în lumea care ne înconjoară.

De unde ştie un calculator unde ne uităm?

 

Publicitate
Alte articole
Nu a fost de ajuns, vreau să mai învăţ!