Capetele tăiate ale trădătorilor erau expuse pe Podul Londrei, din timpul Angliei moderne timpurii.
Anne Boleyn, cea mai infamă Regină a Angliei,este celebră în toate cărţile de istorie ale lumii pentru că a schimbat destinul Angliei pentru totdeauna,manipulându-l pe abilul rege al Angliei de la acea vreme,Henric al VIII-lea. Odată cu naşterea fiicei Annei, Elisabeta, viitoarea Elisabeta I a Angliei, la 7 septembrie 1533, speranţele lui Henric pentru un fiu s-au năruit, iar după cele două sarcini pierdute, Henric a trimis-o pe eşafod. Avea sa fie prima regină a Angliei ce avea să îşi plece capul pe eşafod,executată la 19 mai 1536 de un călău din Calais, Franţa, cu o sabie în locul unui topor.
Capetele tăiate ale trădătorilor, trase în ţepe - sau ale celor condamnaţi ca trădători ai curţii regale - erau expuse pe Podul Londrei, din timpul Angliei moderne timpurii. Capul lui William Wallace a fost primul care a apărut pe poartă, în 1450, Thomas More în 1535, episcopul John Fisher în acelaşi an şi Thomas Cromwell în 1540. În anul 1598, un călător german, Paul Hentzner, a numărat mai mult de 30 de capete pe pod.
O gravură de Claes Van Visscher, un desenator, gravor, editor şi cartograf al Epocii de Aur, de origine olandeză, ilustrează vechiul pod al Londrei în 1616, cu ceea ce este acum Catedrala Southwark în prim plan. Capetele trase în ţepe ale infractorilor condamnaţi pot fi văzute deasupra porţii Southwark, în creaţia artistului.
Cu toate că ambasadorul spaniol în Anglia al Împăratului Carol Quintul, Eustace Chapuys a scris că „un timp, capul ei va fi expus la Podul Londrei”, Anne Boleyn, a cărei executare a fost ordonată de către Henric al VIII-lea al Angliei, nu a mai avut parte şi de această ultimă umilinţă, chiar dacă a fost condamnată pentru înaltă trădare.
Au existat mai multe declaraţii a martorilor oculari, cu privire la destinaţia capului decapitat al fostei regine a Angliei. Diplomatul francez, Lancelot de Carles a notat că una dintre „cele patru doamne însoţitoare” ale reginei către eşafod, a luat capul acoperit cu propria eşarfă şi a dispărut din mulţime.
Semne distinctive: vertebre cervicale mici
Celelalte trei doamne au ridicat trupul neînsufleţit, iar după îndepărtarea hainelor şi a bijuteriilor, acestea l-au „învelit într-o pătură albă”. Rămăşiţele au fost aşezate într-o ladă pregătită cu mult înainte de petrecerea nefericitului eveniment, iar apoi au fost transportate „în acea capelă, care se afla în interiorul Turnului (Tower of London)”. Capela la care se face referire se numeşte Biserica St. Peter ad Vincula, o capelă normandă, care adăposteşte trupurile neînsufleţite şi victimele regelui Henric al VIII-lea. Este renumită ca loc de veci pentru nume cunoscute precum Anne Boleyn, Catherine Howard, Lady Jane Grey, Thomas Cromwell, Thomas More şi John Fisher.
Trupul Anei a fost îngropat sub podeaua sanctuarului, situat în faţa altarului. A şi rămas aici până în anul 1876, când regina Victoria a emis permisiunea restaurării capelei, aflată în prag de prăbuşire. Un chirurg pe nume Frederick Mouat a identificat un schelet, care se potriveşte descrierii Anei: „cu zona gâtului îngustă şi vertebre cervicale mici”. Conform surselor „regina avea un gât subţire”. Rămăşiţele exhumate au fost reîngropate, iar mormântul ei poate fi admirat şi azi, alături de mormântul verişoarei sale Katherine Howard, a cincea soţie a lui Henric.
