Sabia vikingă construită prin puteri magice

Puritatea fierului din care a fost creată, în urmă cu peste 1200 de ani, este una uimitoare de parcă s-ar fi folosit tehnologia disponibilă 800 de ani mai târziua, după Revoluția Industrială.

Au fost găsite aproximativ 170 de săbii Ulfberht, ce datau din anii 800-1.000 d.C. Un documentar al NOVA publicat de Național Geographic în 2012, intitulat „Secretele Sabiei Vikinge”, a examinat compoziția metalică enigmatică a acesteia.

În timpul procesului de topire a fierului, metalul trebuie să fie încălzit la o temperatură de aproximativ 1.650 de grade Celsius pentru a permite fierarului să îndepărteze impuritățile (numite zgură) din acesta. În compoziția metalului se mai adaugă și carbon, ceea ce transformă metalul casant într-unul mai puternic. Tehnologia medievală nu permitea ca fierul să fie încălzit la o temperatură așa de înaltă, astfel încât zgura trebuia îndepărtată prin baterea fierului, o metodă mult mai ineficientă.

Totuși, sabia Ulfberht nu are zgură aproape deloc și are un conținut de carbon de trei ori mai mare decât celelalte metale care se găseau la vremea respectivă. Metalul din care a fost creată aceasta este numit „oțel de creuzet”. Exemple asemănătoare în acea epocă sunt celebrele săbii din Damasc. Se credea că furnalele inventate în timpul revoluției industriale au fost primele ce încălzeau fierul la o asemenea temperatură.

Un fierar modern, Richard Furrer din Wisconsin, a vorbit despre dificultățile fabricării unei astfel de săbii. În documentar, Furrer este descris ca fiind unul dintre puținii oameni de pe planetă care au abilitatea necesară pentru a recrea sabia Ulfberht.

„Dacă ar fi s-o faci corect, este cel mai complicat lucru ce se poate face”, a spus Furrer, adăugând apoi că fierarul care face o sabie Ulfberht ar avea puteri magice.

„Să fii în stare să faci o sabie din pământ este un lucru destul de greu”, a spus acesta, dar să faci o sabie care se poate îndoi fără să se rupă, care să rămână ascuțită și să cântărească atât de puțin ar fi fost considerat pe vremuri ceva supranatural.

Furrer a lucrat fără întrerupere timp de mai multe zile la crearea unei săbii asemănătoare. Acesta s-a folosit de tehnologia medievală, dar într-un mod la care nu se mai gândise până atunci. Cea mai mică greșeală sau eroare ar fi transformat sabia într-o bucată de fier vechi. La finalul procesului, acesta și-a declarat succesul mai mult cu ușurare decât cu bucurie.

Legenda acestei săbii spune că a fost creată cu ajutorul unor puteri magice. Chiar dacă această explicație pare utopică, un sâmbure de adevăr trebuie să existe pentru că nu este la îndemâna nimănui să creadă că vikingii puteau să ajungă la un grad al dezvoltării atât de avansat. Vikingii sau normanzii au fost comercianți, exploratori și războinici scandinavi care, în perioada 700-1050, au dominat jumătatea nordică a Europei. După unele izvoare istorice, vikingii ar fi atins chiar coasta Americii de Nord. Vikingii erau cunoscuți sub numele de varegi, de către slavii de răsărit, de bizantini și de arabi. Astfel, istoricii cred că este posibil ca săbiile vikingilor să fi venit din Orientul Mijlociu. Pe vremuri exista o așa numită Cale comercianlă pe Volga, pe care se vehicula un comerț înfloritor pe între Orient și Occident.

Comerțul pe Volga a apărut cam în aceeași perioadă cu săbiile Ulfberht la vikingi.