azi am învățat
Cultură

Efectul Gruen: fascinația pentru totul

Atunci când ne ducem la un magazin în căutare de șosete și ieșim cu o cămașă nouă, vina ne aparține doar parțial.

Southdale Center, 1956
Southdale Center, 1956
Cizme Dama Romarta
Publicitate

Spațiile comerciale sunt proiectate pentru cumpărături de impuls. Atunci când ne ducem la un magazin în căutare de șosete și ieșim cu o cămașă nouă, vina ne aparține doar parțial. Magazinele încearcă să arate atât de frumos, atât de primitor, elementele afișate fiind atât de ispititoare și într-o cantitate atât de vastă, încât consumatorul va începe să cumpere compulsiv.

Acesta este efectul Gruen.

Efectul Gruen este definit ca momentul în care o persoană încetează cumpărăturile pentru un element anume și începe cumpărăturile în general. Acest efect psihologic este numit după părintele mall-ului, Victor Gruen. În mod ironic, Gruen era împotriva expansiunii suburbiilor, ceea ce ajunsese să reprezinte de fapt mall-ul, inițial construindu-l în scopul de a crea centralitate și comunitate în suburbiile neplanificate.

Născut la Viena în 1904, într-o familie de evrei, Gruen (născut Viktor Grünbaum), un arhitect austriac, a părăsit Austria în 1938 pentru New York City, unde și-a făcut un renume proiectând magazine și spații comerciale. Aceasta a reprezentat o provocare deosebită pe perioada mizeră de la sfârșitul anilor '30. Oamenii nu aveau bani. Ei pur și simplu nu intrau în magazine.

Southdale Center, 1956
Southdale Center, 1956

Cu toate acestea, Gruen și-a dat seama cum să atragă clienții în magazine, cu vitrine uimitor de atrăgătoare. Gruen susținea că un design bun egalează profituri bune. Cu cât sunt mai frumoase vitrinele și împrejurimile, cu atât vor fi mai tentați să rămână în magazin consumatorii. Cu cât vor petrece mai mult timp într-un magazin, cu atât vor fi mai tentați să cheltuie suplimentar.

Gruen studiase arhitectura la Academia de Arte Frumoase din Viena. În timp ce lucra la Viena, Gruen a primit o atenție specială pentru creațiile sale inovatoare și ademenitoare, prin care el explora relația dintre magazin și stradă, creând arcade încastrate, oferind astfel o întreagă experiență amețitoare de cumpărături, chiar mai înainte ca potențialul consumator să fi intrat fizic în magazin.

Gruen începuse să recreeze vitrinele magazinelor din toată țara. Și, în călătoriile sale din Statele Unite, el a observat cât de mult timp petrec americanii în mașinile lor, detașați de oraș și unul față de altul. Acest lucru era valabil mai ales în suburbii.

Southdale Center, 1956
Southdale Center, 1956

Suburbiilor le lipsea ceea ce sociologul Ray Oldenburg numește „al treilea loc”. În cazul în care casa este locul principal, iar serviciul este al doilea loc, atunci un al treilea loc se află oriunde altundeva, unde oamenii se vor duce pentru a fi prin preajma altor oameni, pentru a construi o comunitate, în care să se relaxeze, să se simtă conectați. Gruen a vrut să ofere suburbiilor americane acel al treilea loc.

Victor Gruen și-a imaginat proiectarea unui mediu plin de verdeață și magazine. O „plaza” (piață în span.) de interior, care ar putea fi o insulă de conexiune în mijlocul expansiunii. Una care ar scoate oamenii din mașinile lor pentru a merge pe jos și a se plimba prin interiorul ei.

Gruen a văzut structura sa ca pe un panaceu arhitectural care ar remedia problemele de mediu, comerciale și sociologice, prin crearea unei singure clădiri. Gruen a prezentat Americii soluția sa: Centrul Comercial Mall.

Viziunea completă a lui Gruen pentru mall includea ceva mai mult decât doar magazine. El și le-a imaginat ca facilități mixte, cu apartamente, birouri, centre medicale, servicii de îngrijire a copiilor, biblioteci, și (din moment era 1950), adăposturi de bombe.

Southdale Center creat de Victor Gruen (stanga) Associates; Foto: City of Edina
Southdale Center creat de Victor Gruen (stanga) Associates; Foto: City of Edina

În 1952, proprietarul Companiei Dayton a lansat comanda pentru construirea primului centru comercial de interior, cu climat controlat, în Edina, Minnesota. Semăna mai mult cu un centru urban, însă totul sub un singur acoperiș: cu un iaz cu pești, colivii cu păsări, scări rulante duble și o curte centrală, care imita o piață pietonală centrală. El a continuat aceste modele cu Cherry Hill Mall și Midtown Plaza Mall. În timp ce progresau în abilitățile lor de a crea un „loc central”, compromisurile necesare construcției lor limita capacitatea de a crea un adevărat „centru” și a subliniat doar caracterul comercial inerent.

Gruen a început construirea de planuri pentru orașele din America, incluzând Kalamazoo (Michigan), Forth Worth (Texas), Boulder (Colorado) și Fresno (California). Fiecare desen avea o temă clară. Asigura o arteră de trafic auto ce înconjura perimetral centrul prietenos pentru pietoni, includea eliminarea tuturor clădirilor nepotrivite și neconforme și în cele din urmă, crea un mall pietonal amenajat pentru a oferi o atmosferă plăcută pentru cumpărături și socializare.

Parcare mall, anii 1960
Parcare mall, anii 1960

În 1968, Gruen s-a mutat din L.A. înapoi la Viena, înapoi la verdeața și piețele pe care el încercase să le imite. Dar el nu putea scăpa de propria creație. Un centru comercial a fost construit la marginea orașului. În mintea lui Gruen, Viena era deja perfectă; ea nu avea nevoie de un mall, așa cum aveau nevoie suburbiile sărăcăcioase americane. În opinia sa, viziunea personală originală fusese complet denaturată.

Ideea lui a fost preluată cu entuziasm de retailerii din întreaga lume, iar conceptul mall-urilor s-a dezvoltat la nivel internațional. Designerii s-au folosit, însă, de modelul său tocmai pentru a crea efectul opus. Observând modul în care dezvoltatorii i-au exploatat ideea, Victor Gruen a declarat că îi urăște, numindu-i ticăloși. Asta pentru că, în opinia lui, s-a ajuns la exploatarea și manipularea clienților pentru a cumpăra mai mult.

„Acești dezvoltatori au ajuns să distrugă orașele. Refuz să plătesc pensie alimentară pentru aceste evoluții bastarde”, a declarat Gruen, în 1978.

Inventatorul Efectului Gruen a murit în 1980. Mulți oameni - în special istorici arhitecturali - susțin că Gruen a fost un arhitect oribil. Da, exterioarele centrelor sale comerciale sunt uniform plictisitoare, dar pentru Gruen nu exteriorul conta. Viața și atmosfera din cadrul mall-ului contau. Acele fântâni, statuile siropoase, muzica din lifturi transmisă prin toate acele difuzoare - acestea, toate, fac parte din efectul Gruen și au ajutat la transformarea mall-urilor în spații în care ne simțim confortabil și unde pierdem timp și bani.

Efectul Gruen: fascinația pentru totul

Efectul Gruen se aplică și pe internet, dovadă că site-urile abundă de reclame, oferte speciale, bannere, notificări, pop-up-uri etc. Magazinele online sunt gândite, astfel, să ne țină cât mai mult pe pagină și să ne oferă tot felul de produse și servicii, accentuând ideea de ofertă specială, de ultimă oră, pe care nu trebuie să o ratăm.

Efectul Gruen: fascinația pentru totul
Publicitate

Alte articole

Nu a fost de ajuns, vreau să mai învăț!