Societatea pentru indecența animalelor goale – cea mai mare farsă din istorie
După asistarea la un act deplorabil de moralitate, Alan Abel a co-fondat The Society for Indecency to Naked Animals (prescurtat SINA), o campanie care susținea îmbrăcarea tuturor animalelor goale, de dragul decenței.

G. Clifford Prout era un om care avea de îndeplinit o misiune și anume de a pune haine pe toate animalele goale din întreaga lume, iar motivul pentru care organizația purta numele de „pentru indecența” și nu „împotriva indecenței”, a rămas nedeslușit.
Prout a apărut pentru prima dată în fața publicului american, pentru a-și promova organizația, pe 27 mai 1959, la emisiunea NBC, Today Show. Apariția sa a generat o reacție fabuloasă a spectatorilor și în scurt timp mii de scrisori au bombardat sediul central SINA (Prout a furnizat o adresă de corespondență din New York, în timp ce se afla în emisie).

Au urmat apoi interviuri pe bandă rulantă, tot mulțumită reușitei primei apariții televizate. Pe oriunde se ducea, Prout își promova filozofia cu privire la anti-nuditatea-animală și repeta atrăgătoarele sloganuri: „Decența de azi înseamnă moralitatea de mâine” și „Un cal nud este un cal nepoliticos”. Prout a cerut tuturor membrilor SINA (afirmând că existau peste 50.000 de membri) să îmbrace un rol activ în comunitățile lor, prin predarea „Somațiilor SINA”, tuturor trecătorilor ce își plimbau cu nerușinare, animalele de companie, goale pe străzi.
Campania lui Prout a continuat timp de mai mulți ani, atingând punctul culminant la 21 august 1962, când SINA a fost promovată în CBS News în prezența lui Walter Cronkite. În timpul emisiei segmentului, câțiva angajați CBS au recunoscut că Prout era de fapt Buck Henry, un actor de comedie și angajat al CBS. Ulterior s-a dovedit că SINA a fost o farsă elaborată. Cu toate că Henry a jucat rolul președintelui SINA, farsa a fost inventată și orchestrată de către Alan Abel, care a jucat rolul vice-preșesintelui SINA.

Abel a menționat că oamenii erau fie revoltați de ideea SINA, fie suporteri înfocați. Conforma relatărilor, o femeie din Santa Barbara a încercat chiar să doneze 40.000 de dolari pentru a susține cauza. Abel a refuzat politicos suma de bani, insistând că regulamentul SINA îi interzice să primească bani de la străini. Dar, în mod surprinzător, doar câțiva au acceptat ideea de cacealma a lui Abel și Henry. Se pară că aproape toată lumea era dispusă să accepte ideea că o astfel de societate ar putea exista cu adevărat.
Deși farsa SINA a fost dezvăluită în mod oficial la următorul interviu Walter Cronkite, Abel a reușit să mențină activă gluma, pentru câțiva ani buni, prin intermediul newsletter-elor trimise celor loiali. Newsletter-ul includea caracteristici precum comunicate de presă și modele de cusut pentru hainele animalelor de companie.


