Cetăţenii uneia dintre cele mai fericite ţări de pe pământ se simt surprinzător de confortabil dezbătând un subiect evitat de către mulţi. Este aceasta cheia fericirii?
Regatul Bhutan, un stat din sudul Asiei, în care trăiesc 700.000 de locuitori, numit şi „Țara Dragonului”, ascunde multe lucruri neobişnuite. De exemplu, Bhutan este considerat cea mai fericită ţară din Asia şi a opta din lume, în ciuda sărăciei şi a ratei ridicate a analfabetismului.
Un studiu realizat recent arată că frumuseţea peisajelor muntoase, a culturii izolate şi puternicul simt al identităţii naţionale reprezintă motive mai mult decât suficiente pentru a-şi menţine cetăţenii multumiţi. Locuitorii din Bhutan acordă o mare importanţă fericirii. După ce regele a introdus în 1972 noţiunea de „fericire naţională brută”, toate politicile publice adoptate de mica monarhie asiatică sunt evaluate de o comisie specială a fericirii. Însă bunăstarea psihică a ţării apasă pe umerii unui singur om, unicul medic psihiatru din ţară.
Un aspect mai puţin obişnuit, de fapt de-a dreptul macabru pentru unii, este gândul la moarte. Un ziarist al BBC, Eric Weiner, a stat de vorbă cu un băştinaş şi iată ce lucruri uimitoare am aflat:
„Trebuie să te gândeşti la moarte, timp de cinci minute în fiecare zi”, l-a sfătuit butanezul Karma Ura. „Este această teamă, teama de moarte, teama de auri înainte să realizăm tot ceea ce ne dorim sau înainte să ne vedem copii crescând. Acest lucru ne tulbură. Oamenii bogaţi din Occident nu au atins cadavre, răni proaspete, lucruri stricate. Aceasta este condiţia umană. Trebuie să fim pregătiţi pentru momentul în care vom înceta să mai existăm.”
De fapt, sfatul lui Ura de a medita asupra morţii cinci minute pe zi, este foarte blând. În cultura butaneză, o persoană trebuie să se gândească la moarte de cinci ori pe zi. Acest lucru ar fi remarcabil pentru orice naţiune, cu atât mai mult pentru o ţară achivalată cu fericirea, precum Bhutan. Este această ţară de fapt un loc întunecat şi plin de disperare?
Nu neapărat. Unele cercetări recente sugerează că reflectarea asupra morţii atât de des, chiar are efect asupra butanezilor. Într-un studiu din 2007, psihologii Nathan DeWall şi Roy Baumesiter de la Universitatea din Kentucky au împărţit câteva zeci de studenţi în două grupuri. Un grup a fost rugat să se gândească la o vizită dureroasă la dentist, în timp ce celălalt grup a fost instruit să contempleze la propria morte. Ambele grupuri au fost apoi rugate să construiască cuvinte incomplete cu iniţiale precum „jo_”. Al doilea grup - cel ce s-a gândit la moarte - a fost mult mai susceptibil în a construi cuvinte pozitive, precum „joy” (bucurie). Cercetarea a dus la concluzia că „moartea este un fapt ameninţător d.p.d.v. psihologic atunci când oamenii contemplează asupra sa, aparent un sistem automat începe să caute gânduri pozitive.”
Linda Leaming, autoare a minunatei cărţii „A Field Guide to Happiness: What I Learned in Bhutan About Living, Loving and Waking Up” cunoaşte aceste secrete. „Am realizat că reflectarea asupra morţii nu mă deprimă. Ea mă face să profit de moment şi să observ lucruri pe care nu le-aş observa în mod normal”, a scris Linda. „Cel mai bun sfat al meu: reflectaţi. Gândiţi-vă la ceva de neconceput, la ceva ce vă sperie, de mai multe ori pe zi.”
Spre deosebire de populaţiile din Occident, butanezii nu izolează moartea. Moartea - şi imagini ale morţii - sunt peste tot, în special în iconografia budistă, unde veţi regăsi ilustraţii colorate, macabre. Nimănui, nici măcar copiilor nu li se ascund aceste imagini.
De ce o atitudine atât de diferită faţă de moarte? Unul dintre motivele pentru care locuitorii din Bhutan se gândesc atât de des la moarte este pentru că aceasta îi înconjoară la tot pasul. Deşi este o naţiune mică, oferă multe moduri prin care se poate deceda. Îşi pot găsi sfârşitul pe drumurile instabile, schilodiţi de un urs sau din cauza ciupercilor otrăvitoare. Un alt motiv ar fi credinţele Buddhismului, în special cea a reîncarnării.
Dacă ştii că mai ai o şansă la viaţă, atunci ai mai puţine temeri cu privire la sfârşitul acestei vieţi. Aşa cum spun şi credincioşii Buddhişti: nu ar trebui să îţi fie frică de moarte, mai mult decât la aruncarea unor haine vechi.
