Hachiko: cel mai loial câine din istorie

Chiar la una dintre cele cinci ieșiri din Stația Shibuya, Tokyo, se află o statuie din bronz a unui câine pe nume Hachiko. Acest loc este unul dintre cele mai populare puncte de întâlnire din imensul oraș Tokyo. Zilnic, mii de oameni trec în mers pe lângă statuie, se așază în fața ei, îi fac o poză sau discută cu prietenii, chiar acolo. Pentru a înțelege de ce statuia unui câine este atât de faimoasă într-un oraș de dimensiunea lui Tokyo, unde cu siguranță nu se evită nici măcar o secundă, de a fi în preajma sa, să vedem și povestea originală.

Hachiko a fost un câine de culoare auriu-maronie din rasa Akita, născut în 1923, la o fermă din apropierea orașului Ōdate, din prefectura Akita. Profesorul Hidesaburo Ueno l-a luat în gazdă, ducându-l la casa sa, nu departe de Gara Shibuya, și s-a dovedit a fi un stăpân bun și blând. Câine l-a adorat cu toată ființa sa. În fiecare dimineață, când profesorul se îndrepta spre serviciu, Hachiko îl însoțea pe stăpânul său, mergând alături de el până la stația Shibuya. Îl urmărea cumpărându-și biletul și apoi dispărând în stație. Hachiko se așeza, mai apoi, în mica piață aflată în fața stației și aștepta revenirea stăpânului său de la serviciu, până după-amiaza târziu.

Această rutină zilnică a durat un an, până când într-o zi din mai 1925, profesorul Ueno nu s-a mai întors. Neștiut de bietul Hachiko, stăpânul său suferise o hemoragie cerebrală fatală și decedase, lăsându-l pe Hachiko să aștepte, văzând trenurile ajungând în stație, unul după altul, în speranța unei reuniuni, care, însă, nu a mai avut loc niciodată. În fiecare zi din următorii nouă ani, nouă luni și cincisprezece zile, Hachiko venea exact atunci când trenul stăpânului său sosea în stație, apoi îl aștepta pe Ueno să revină. Povestea câinelui care nu s-a resemnat niciodată a câștigat atenția mass-mediei locale și naționale, inspirând mulți oameni să îl viziteze pe Hachiko în Gara Shibuya, spre a-i oferi tratații. Pe tot parcursul acestor ani, el a fost îngrijit de către rudele profesorului, însă bietul animal nu a renunțat niciodată să își aștepte stăpânul în gară.

Legendara loialitate a lui Hachiko a devenit un simbol național de fidelitate care a impresionat populația din Japonia, prezentând un spirit de loialitate familială, pentru care cu toții ar trebui să ne străduim să îl atingem. Profesorii și părinții au folosit veghea lui Hachiko ca un exemplu de urmat, pentru copii.

În cele din urmă, Hachiko însuși a murit pe 8 martie 1935. Cu un an înainte de moartea sa, o statuie din bronz cu asemănarea lui a fost ridicată la Gara Shibuya și Hachiko însuși a fost prezent la inaugurarea acesteia. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, statuia a fost distrusă și topită pentru fabricarea de muniții, astfel încât, una nouă a luat naștere în anul 1948, odată cu încheierea războiului. În fiecare an pe data de 8 martie, devotamentul lui Hachiko este onorat cu o ceremonie solemnă de comemorare în Gara Shibuya din Tokyo.

Pe lângă Statuia Hachiko de la Gara Shibuya, mai există una în orașul natal al lui Hachiko, în afara Gării Odate și unul în fața Muzeului Câinilor Akita. Universitatea din Tokyo a ridicat o altă statui, înfățișându-l pe Hachiko jucându-se cu stăpânul său, profesorul. Punctul exact în care Hachiko își aștepta stăpânul în gară este marcat permanent cu amprente de labe din bronz, însoțite de un text în japoneză, explicându-i loialitatea. Există, de asemenea, un monument în cinstea lui Hachiko lângă mormântul stăpânului său, în cimitirul Aoyama. Ieșirea din Stația Shibuya, în afara căreia stătea Hachiko de gardă, poartă numele său. El însuși rămâne păstrat împăiat și expus la Muzeul Național de Natură și Știință din Tokyo.

Povestea lui Hachiko a fost făcută cunoscută lumii întregi, prin filmul de la Hollywood din 2009, Hachi: Povestea unui câine, unde Richard Gere a interpretat personajul profesorului Hidesaburo Ueno.

Surse: Wikipedia / Go Japan Go / RocketNews24