Dreptul la prima noapte nu a existat niciodată

Publicitate

Soţia unui servitor al unei feude trebuia să îşi petreacă prima noapte cu proprietarul acestuia.

Dreptul la prima noapte nu a existat niciodată
Publicitate

Atunci când ne referim la Evul Mediu nu avem cum să nu ne gândim la „dreptul la prima noapte” (Jus Primae Noctis). Soţia unui servitor al unei feude trebuia să îşi petreacă prima noapte cu proprietarul acestuia. Această idee rămâne totuşi la nivelul unei legende, pentru că nu există nicio dovadă în acest sens. De regulă această legendă era invocată pentru a face atmosferă negativă împotriva nobilimii şi nu exista certitudini că ar fi o realitate.

Legendă sau nu?

Numeroşi istorici au studiat subiectul şi au ajuns la concluzia că nu există nici o dovadă că această practică ar fi avut loc în realitate. Nu există documente care să ateste astfel de incidente, nici înscrisuri cu nume al presupuselor victime. Ar putea fi dezbătută ideea că femeile din acele perioade, în general, nu prea captau atenţia, în special ţărăncile, însă cu o practică existentă (se presupune) de mii de ani şi prezumţia de furie indusă de populaţia rurală, ca să nu mai vorbim de ocazionali copii din flori şi nunţi secrete, şansele sunt ca măcar câteva cazuri să apară documentate de către posteritate.

Cu toate că există atestări ale numeroaselor legi din acea perioadă, a multitudinii de procese juridice, nu apar înregistrări cu privire la o asemenea practică. În afară de operele fictive sau, spre exemplu, cazurile în care oamenii încercau să mobilizeze clasa ţărănească împotriva lorzilor utilizând motivul jus primae noctis, nu există pur şi simplu dovezi.

Încă din antichitate exista o idee asemănătoare, care este posibil să fi însufleţit fantezia umană a acelei perioade. Epopeea lui Ghilgameş, cea mai veche scriere literară păstrată a umanităţii, atestă pentru prima dată o astfel de întâmplare, când la solicitările cetăţenilor oprimaţi din Uruk, zeii le-au trimis acestora o creatură uriaşă, un sălbatic, pe Enkidu, pentru a-l provoca la luptă corp la corp pe regele Ghilgameş, care îi tiraniza şi le necinstea fiicele. Dar confruntarea nu s-a terminat cu o victorie clară a niciuneia dintre părţi, astfel încât Ghilgameş şi Enkidu au devenit prieteni nedespărţiţi.

Dreptul la prima noapte nu a existat niciodată

Într-un alt înscris (în secolul al 5-lea î.Hr.), Heraclides Ponticus descrie modul în care regele insulei Kefalonia a instituit această practică. Asemenea epopeei lui Ghilgameş, cetăţenii erau nemulţumiţi, iar un bărbat a luat înfăţişarea unei mirese şi l-a ucis pe rege, când monarhul a încercat să-şi exercite dreptul boieresc. În schimbul eroismului său, omul travestit este numit noul rege, printre ovaţiile maselor.

Mai există şi problema bolilor şi transmiterea acestora. În timp ce aceste fete erau (se presupune) virgine în ziua nunţii lor, nu însemna că sunt lipsite de boli, ce devastau viaţa prin mare parte a istoriei. Aceşti lorzi nu se culcau doar cu acele domnişoare, ci aveau şi propriile amante, practic dacă se presupune că aceştia se culcau cu atâtea femei, putem considera că erau adevărate focare de infecţie şi răspândeau boli în fiecare colţişor al ţinutului. În acest caz jus primae noctis ar fi fost pur şi simplu interzisă prin lege.

Deşi există şanse ca de-alungul istoriei, unii conducători să fi încercat această practică, la un moment dat, însă majoritatea istoricilor consideră aceste tentative a fi fictive şi exagerate. Spre exemplu, Louis Veuillot, scriitor din Franţa, în timpul secolului al 19-lea, a declarat:

„Nimic, absolut nimic din arhivele Justiţiei nu ne autorizează să spunem că strămoşii noştri ar fi comis vreo ilegalitate. Dacă vom căuta dovezi şi în literatură vom regăsi aceeaşi veşnică tăcere peste tot. Evul Mediu nu a auzit despre droit du seigneur [aka jus primae noctis].”

Dreptul la prima noapte nu a existat niciodată

Ceea ce este adevărat şi se menţionează în istorie, se referă societăţile feudale, în care ţăranii erau obligaţi să obţină permisiunea stăpânilor spre a se căsători. Această cerinţă a fost numită culagium. Practica implica de cele mai multe ori plata unei taxe în scopul obţineii permisiunii (unii susţin că acestă lege a înlocuit jus primae noctis, dar în timp ce există atestări ale legii culagium, despre jus primae noctis nu apare nimic înscris).

Publicitate
Alte articole
Nu a fost de ajuns, vreau să mai învăţ!