Scrierea de mesaje în timpul mersului ne face să părem caraghioși
Dacă până acum studiile aratau că „mersul smartphone” limitează câmpul vizual și încetinește deplasarea, iată că în 2016 am evoluat și s-a constatat exact contrariul.

Conform unui nou studiu, publicat în Journal of Biology Motor, utilizarea telefonului mobil în timpul deplasării pe jos ne schimbă mersul, transformându-l într-unul exagerat de rigid.
Oamenii de știință de la Universitatea din Delaware, au atașat peste 60 de plasturi reflectorizanți de detectare a mișcării pe 22 de participanți și le-au cerut să meargă drepți și corect, pe o bandă de alergare, în timp ce încercau să formeze un număr de pe telefon.
Rezultatele lor au arătat că utilizatorii de telefoane aveau o lățime a pașilor mai crescută, o ridicare pe vârfuri mai accentuată și o scădere în mișcarea de îndoire a genunchilor și gleznelor. Adică, un mers charaghios în întregime. Chiar dacă sună ciudat, acest mers este de fapt benefic. Cercetătorii au descoperit că deplasarea pe jos în acest stil a permis participanților să mențină viteza de mers normală, cea fără utilizarea telefonului, dar în acelaș timp aceștia mențineau un nivel înalt de acuratețe în timpul scrierii pe telefon.

Autorii studiului consideră că acest mod, ușor bizar, de mers pe jos este de fapt doar un mod mai prudent de deplasare, însușit de către subconștientul nostru, tocmai pentru a justifica lipsa atenției sporite, atunci când „butonăm” telefonul pe stradă.
„Rezultatele noastre sugerează că la formarea unui număr de telefon în timpul mersului pe jos, adulții sănătoși adoptă un stil de mers mai prudent, care ar putea limita riscul de a cădea”, a declarat primul autor, Kelly Seymour, din cadrul departamentului de Inginerie Mecanică al Universității din Delaware.
„În lumea grăbită din zilele nostre, indivizii sunt de cele mai multe ori grăbiți și nu preferă să își încetinească ritmul pașilor, și chiar dacă ar face-o, cel mai probabil că vor deveni predispuși să se împiedice și să cadă în timpul efectuării unei alte sarcini pe lâgnă cea de a merge pe jos”, a mai adăugat Seymour. „Creșterea lățimii pasului reprezintă o caracteristică a mersului prudent, corelat cu teama de a cadea”.



