Pe urmele Regelui Nebun: splendidele castele ale lui Ludwig al II-lea
După 22 de ani de domnie formală, „regele nebun” a lăsat Germaniei palate cu o arhitectură originală și impresionantă.

La numai 18 ani, Ludovic era numit rege în aceeași zi în care a murit tatăl sau, 10 martie 1864. Tânărul și frumosul rege, cu o statură impresionantă de 1,93 m, un brunet reușit cu ochii albaștri, l-a chemat la curtea sa pe compozitorul Richard Wagner, pe care îl adora. Mare parte din averea familiei sale a fost cheltuită pentru a sponsoriza creația marelui artist, motiv care a contribuit la ruinarea sa financiară, dar și la criticile dure aduse de familie. Tot sub influența lui Wagner, a devenit pasionat de legendele medievale, de basmele pe care compozitorul le prezenta în operele sale.
Dincolo de controversele legate de modul extravagant în care își cheltuia banii și a datoriilor imense lăsate în urmă după 22 de ani de domnie formală, „regele nebun” a lăsat Germaniei palate cu o arhitectură originală și impresionantă, precum Neuschwanstein (tradus „noua lebădă de piatră”) – unic în lume și inspirat din opera lui Wagner, dar finalizat după moartea sa, Linderhof, Herrenchiemsee (asemănător cu Versailles) sau Casa regală de la Schachen, în stil alpin, izolată, în masivul muntos Wetterstein, unde, din 1875, Ludovic al II-lea și-a petrecut singur zilele de naștere, în mijlocul măreției munților.

Castelul Neuschwanstein
Construirea acestui castel parcă rupt dintr-un basm a avut ca scop crearea unui refugiu personal pentru rege, locul având și o valoare sentimentală. Castelul a fost construit pe ruinele a altor două castele medievale, care au fost reședința de vară a familiei sale, Ludovic petrecându-și o mare parte din copilărie acolo. Nu numai arhitectura impresionantă de îmbinare a romanticului și renascentistului, ci și locul fac un peisaj de basm: castelul este poziționat la poalele Alpilor, la 800 de metri altitudine. Piatra de temelie a fost pusă în septembrie 1869, iar în 1884 regele deja se putea muta în noua locuință.
Clădirea a costat 6,2 milioane de mărci de aur, aproape dublu față de estimarea inițială. Cu toate acestea, Ludovic nu a stat în castel decât 172 de zile. După moartea regelui, prințul regent Luitpold a deschis porțile Neuschwansteinului pentru public, până la Primul Război Mondial acest lucru devenind sursa principală de venit a familiei regale bavareze. Clădirea a supraviețuit celor două mari războaie, ca mai apoi să devină inspirație pentru desenul animat Disney Frumoasa din Pădurea Adormită.

Castelul Linderhof
Situat în regiunea de munte Graswangtal a regiunii bavareze, castelul Linderhof a fost preferatul regelui Ludovic al II-lea. Construit pe terenurile regale, în apropiere de cabana de vânătoare a tatălui său, Linderhof este singurul dintre cele trei castele care a fost finalizat în timpul vieții monarhului. Palatul are o notă intimă, el fiind destul de mic. Mare admirator al monarhiei franceze, Ludovic al II-lea a folosit des trimiteri în această direcție: simbolul soarelui este des întâlnit, aducând aminte de Regele Soare, Ludovic al XIV-lea al Franței.
Ceea ce este cel mai important este faptul că Linderhof seamănă extrem de mult cu palatul de la Versailles, cu toate că forma sa actuală este croită după tiparul rococo. Grădinile din jurul castelului sunt unele dintre cele mai vizitate din lume. Acestea se aseamănă cu peisajul gărdinilor englezești, dar adoptă elemente baroce și renascentiste.

Castelul Herrenchiemsee
Ultimul castel construit la comanda regelui Ludovic al II-lea este un omagiu adus palatului Versailles, dar și regelui francez Ludovic al XIV-lea. Prima sa încercare a fost Linderhof, dar acesta a rămas mai mult ca o casa de la țară. Pentru a-și îndeplini visul - construirea unui palat asemănător reședinței familiei regale franceze, el a considerat că în primul rând trebuie un loc pe măsura proiectului. Așa că, monarhul a cumpărat insula Herrenchiemsee, de pe lacul Chiemsee, cel mai mare lac bavarez.
Lucrările, începute în 1878, au decurs rapid. Însă, din lipsă de fonduri, construirea a încetat. Interioarele păstrează, așa cum și-a dorit regele, linia neo-barocă a palatului francez. Nici grădinile nu se dezmint: o multitudine de fântâni arteziene și statui în stil romantic crează o atmosferă de basm.

Ludovic al II-lea a avut multe proiecte arhitecturale. În 1883 a cumpărat ce mai rămâsese din castelul Falkenstein, unde dorea construirea unei clădiri majestuoase gotice. În ultima parte a vieții el plănuia împreună cu arhitectul său, Julius Hofmann, ridicarea unui palat de vară chinezesc, inspirat de palatul de iarnă din Beijing.
Regele spunea deseori: „Vreau să rămân un mister veșnic pentru mine însumi și pentru ceilalți”. În urma lui nu a rămas doar un mister, ci și o bogată moștenire culturală, Ludovic construind cele trei castele care atrag anual milioane de turiști în Bavaria.



