Santa Cruz Del Islote sau utopia aglomerată

Santa Cruz del Islote este o mică insulă de corali și una dintre cele mai mici, din arhipelagul San Bernardo în largul coastei Columbiei. Nu mai mare de 10 metri pătrați, insula reprezintă casa a 1.200 de persoane. Această densitate a populației o depășește de patru ori pe cea a insulei Manhattan.

Dar Santa Cruz del Islote nici nu se aseamănă cu Manhattan-ul. Nu există nici un sistem de apă curentă sau de canalizare. Energia electrică funcționează doar cinci ore pe zi, prin intermediul unui generator, iar apa proaspătă este furnizată de către marina columbiană, o dată la fiecare trei săptămâni. Totuși, de ce trăiesc acolo oamenii?

Conform legendei, în urmă cu aproximativ 150 de ani, un grup de pescari din orașul de coastă Baru, aflat la o distanță de aproximativ 50 de km, căutau noi ape de pescuit, atunci când au dat peste această mică insulă joasă de corali. Fiind prea târziu să se mai întoarcă, pescarii au decis să-și ridice tabără pe insulă, pe parcursul nopții și au rămas plăcut surprinși să descopere că nu existau țânțari, ceea ce reprezenta o raritate pentru acea zonă. Povestea spune că oamenii au dormit atât de pașnic în noaptea aceea, încât au decis să rămână.

Astăzi, insula are 90 de case, două magazine, un restaurant, o discotecă și o școală, toate ambalate într-o zonă de mărimea unui teren de fotbal și jumătate. Este cea mai dens populată insulă de pe pământ. Spațiul este atât de redus încât multe dintre structurile ridicate, se extind deasupra apelor, susținute fiind prin mijloace artificiale. Anumite structuri cu etaje multiple ar fi facilitat decongestia, însă toate casele de aici au un singur nivel. Unicul spațiu liber îl reprezintă o curte, cu o dimensiune de aproximativ jumatate din cea a unui teren de tenis, care este în mod frecvent sub apă, în timpul mareelor înalte (fluxurilor).

Majoritatea insularilor sunt fie pescari, fie personal angajat la hotelurile și stațiunile de pe insulele din apropiere. Pentru o lungă perioadă de timp, pescuitul a reprezentat singurul mijloc de trai, însă în ultimii ani, stocurile de pește s-au diminuat forțând localnicii să-și găsească de lucru în altă parte. Acum, o mare parte din economia insulei depinde de turism. Insula Múcura din apropiere are o stațiune exclusivistă, printre facilitățile sale numărându-se pescuitul, snorkeling-ul sau excursiile turistice de scufundări, și mulți rezidenți din Santa Cruz lucrează acolo. Alții vând turiștilor diverse lucruri, cum ar fi scoici, produse de artizanat și produse alimentare locale.

În ciuda greutăților, localnicii descriu viața de pe insulă ca fiind calmă și pașnică. Nu există violență sau crimă, așadar ei nu își încuie ușile caselor. Copiii sunt descriși ca fiind „docili” și „mai disciplinați”, de către profesorul lor de la școală.

Generatorul este pornit la șapte seara și până la ora unsprezece există electricitate pe insulă. Acesta este intervalul de timp al telenovelelor de la televizor. În timpul meciurilor importante de fotbal, oamenii își vor uni resursele pentru a cumpăra benzină, astfel încât să poată fi posibilă alimentarea generatorului, în scopul vizionării meciului la televizor.

Juvenal Julio, un instructor de scufundări în vârstă de 66 de ani și strănepotul unuia dintre fondatorii originali ai insulei, numește Santa Cruz del Islote, un paradis. „Îmi voi trăi tot restul zilelor aici. Este o viață splendidă”, a spus el.

La fel ca și restul de o mie două sute de locuitori ai insulei, Julio va pleca doar atunci când nu va mai „fi”, pentru că insula nu are loc pentru un cimitir.