Este cea mai dens populată insulă de pe pământ.
Santa Cruz del Islote este o mică insulă de corali şi una dintre cele mai mici, din arhipelagul San Bernardo în largul coastei Columbiei. Nu mai mare de 10 metri pătraţi, insula reprezintă casa a 1.200 de persoane. Această densitate a populaţiei o depăşeşte de patru ori pe cea a insulei Manhattan.
Dar Santa Cruz del Islote nici nu se aseamănă cu Manhattan-ul. Nu există nici un sistem de apă curentă sau de canalizare. Energia electrică funcţionează doar cinci ore pe zi, prin intermediul unui generator, iar apa proaspătă este furnizată de către marina columbiană, o dată la fiecare trei săptămâni. Totuşi, de ce trăiesc acolo oamenii?
Conform legendei, în urmă cu aproximativ 150 de ani, un grup de pescari din oraşul de coastă Baru, aflat la o distanţă de aproximativ 50 de km, căutau noi ape de pescuit, atunci când au dat peste această mică insulă joasă de corali. Fiind prea târziu să se mai întoarcă, pescarii au decis să-şi ridice tabără pe insulă, pe parcursul nopţii şi au rămas plăcut surprinşi să descopere că nu existau ţânţari, ceea ce reprezenta o raritate pentru acea zonă. Povestea spune că oamenii au dormit atât de paşnic în noaptea aceea, încât au decis să rămână.
Astăzi, insula are 90 de case, două magazine, un restaurant, o discotecă şi o şcoală, toate ambalate într-o zonă de mărimea unui teren de fotbal şi jumătate. Este cea mai dens populată insulă de pe pământ. Spaţiul este atât de redus încât multe dintre structurile ridicate, se extind deasupra apelor, susţinute fiind prin mijloace artificiale. Anumite structuri cu etaje multiple ar fi facilitat decongestia, însă toate casele de aici au un singur nivel. Unicul spaţiu liber îl reprezintă o curte, cu o dimensiune de aproximativ jumatate din cea a unui teren de tenis, care este în mod frecvent sub apă, în timpul mareelor înalte (fluxurilor).
Majoritatea insularilor sunt fie pescari, fie personal angajat la hotelurile şi staţiunile de pe insulele din apropiere. Pentru o lungă perioadă de timp, pescuitul a reprezentat singurul mijloc de trai, însă în ultimii ani, stocurile de peşte s-au diminuat forţând localnicii să-şi găsească de lucru în altă parte. Acum, o mare parte din economia insulei depinde de turism. Insula Múcura din apropiere are o staţiune exclusivistă, printre facilităţile sale numărându-se pescuitul, snorkeling-ul sau excursiile turistice de scufundări, şi mulţi rezidenţi din Santa Cruz lucrează acolo. Alţii vând turiştilor diverse lucruri, cum ar fi scoici, produse de artizanat şi produse alimentare locale.
În ciuda greutăţilor, localnicii descriu viaţa de pe insulă ca fiind calmă şi paşnică. Nu există violenţă sau crimă, aşadar ei nu îşi încuie uşile caselor. Copiii sunt descrişi ca fiind „docili” şi „mai disciplinaţi”, de către profesorul lor de la şcoală.
Generatorul este pornit la şapte seara şi până la ora unsprezece există electricitate pe insulă. Acesta este intervalul de timp al telenovelelor de la televizor. În timpul meciurilor importante de fotbal, oamenii îşi vor uni resursele pentru a cumpăra benzină, astfel încât să poată fi posibilă alimentarea generatorului, în scopul vizionării meciului la televizor.
Juvenal Julio, un instructor de scufundări în vârstă de 66 de ani şi strănepotul unuia dintre fondatorii originali ai insulei, numeşte Santa Cruz del Islote, un paradis. „Îmi voi trăi tot restul zilelor aici. Este o viaţă splendidă”, a spus el.
La fel ca şi restul de o mie două sute de locuitori ai insulei, Julio va pleca doar atunci când nu va mai „fi”, pentru că insula nu are loc pentru un cimitir.
