Ilustratorul Andy Warhol a fost unul dintre cei mai prolifici şi populari artişti din vremea sa, utilizând sensibilitate atât avangardistă, cât şi de înalte standarde comerciale.
Andrew Warhola s-a născut la 6 august 1928 în cartierul Oakland din Pittsburgh, Pennsylvania, din părinţi imigranţi slovaci. Tatăl său, Ondrej (Andrej) Varchola era un muncitor în construcţii, în timp ce mama lui, Julia Varchola (Ulja Varchola), a fost broder. Era al patrulea copil al soţilor Varhola, imigranţi din Miko, un oraş situat în partea de nord-est a Slovaciei. Tatăl lui Warhol era obsedat de disciplină, tradiţiile de familie şi respectul faţă de biserică. De altfel, cea mai mare parte a copilăriei lui Warhol se petrece între slujbele religioase de la biserica St. John Chrysostom şi colecţiile de cărţi poştale cu vedete de cinema, prima pasiune a viitorului artist.
Pe când era în clasa a III-a, Warhol este diagnosticat ca fiind suferind de coree reumatică, o boală a sistemului nervos ce produce mişcări involuntare ale extremităţilor, provenită, din câte se pare, dintr-o febră reumatică netratată la timp. Pacientul Warhol devine ipohondru, dezvoltând şi o frică teribilă de doctori şi spitale. Este exclus din activităţile sociale ale colegilor săi de şcoală, petrecând cea mai mare parte a timpului acasă, în pat.
Desenează, ascultă muzică la radio, lipeşte poze pe pereţi, într-o perioadă pe care avea să o numească, mai târziu, „esenţială în dezvoltarea personalităţii mele“. La absolvirea liceului, în 1945, se gândeşte serios să studieze arta din punct de vedere pedagogic, intenţionând să devină profesor.
Se răzgândeşte, intră la Carnegie Institute of Technology, din oraşul natal, iar, patru ani mai târziu, se mută la New York, lucrând ca ilustrator de reviste şi în publicitate. Cam aceasta este perioada când el renunţă la litera „a” din numele său şi devinde simplu Andy Warhol. S-a angajat la revista Glamour şi ascensiunea sa de a deveni unul dintre cei mai de succes artişti comerciali ai anilor 1950, era de neoprit. Câştiga premii frecvent pentru stilul său unic fantezist, utilizând o tehnică proprie de linii şterse şi ştampile cauciucate în creearea desenelor sale.
Warhol se afirmă imediat, adoptând o metodă revoluţionară pentru acele vremuri: serigrafia. În plus, abordarea în sine era nouă. Warhol nu privea opera de artă ca pe un produs finit, perfect, împlinirea dorinţei artistului, ci ca pe un obiect ce a rezultat în urma unui proces ce acceptă şi chiar implică eroarea şi imperfecţiunea. Începe să expună în principalele galerii din New York: Hugo şi Bodley. Cele două momente sunt considerate astăzi, aproape unanim, ca fiind debutul curentului Pop Art. Warhol se afundă complet în obsesia de a reprezenta obiectele din jurul său, total ignorate de toate curentele artistice de până la acel moment.
Începe să picteze bancnote, scaune electrice, celebrele cutii de supă Campbell, sticle de Coca-Cola, celebrităţi precum Marilyn Monroe, Elvis Presley, Marlon Brando, Muhammad Ali sau Elizabeth Taylor, dar şi titluri din ziare sau câini ai forţelor de ordine atacând protestatari.
Extrem de talentat, înţelegând foarte bine ce-şi doreşte publicul său, Andy Warhol a mizat pe simplitate şi pe exprimarea directă a mesajului care trebuia să-şi atingă ţinta şi să nu pună prea tare la încercare mintea privitorului. În vestimentaţia creată de el, a captat esenţa stilului de viaţă consumerist. Celebra rochie din hârtie imprimată cu cutii de supă Campbell a reprezentat o noutate absolută la vremea respectivă, la fel şi obiceiul de a-şi transpune desenele şi picturile pe obiectele de îmbrăcăminte şi încălţăminte. Întrebat de ce a ales tocmai cutia cu supă, Warhol a răspuns:
„Am vrut să pictez nimicul şi esenţa lui am găsit-o în această umilă cutie”.
Această piesă vestimentară influenţează şi astăzi colecţiile marilor case de modă de la Paris, Londra, Milano şi New York. Chanel şi Prada au inclus-o în prezentările din vara lui 2014, de fapt un spectacol de imprimeuri grafice inspirate de creaţiile lui Andy Warhol, după ce Moschino făcuse acelaşi lucru un an mai înainte, în 2013. Unul dintre cei care l-au inspirat pe Warhol în creaţia sa vestimentară a fost Yves Saint Laurent, poate primul designer care a transformat opera de artă într-un design de rochie şi care a explorat arta pop în colecţiile sale. Nu întâmplător, Andy Warhol l-a imortalizat într-o pictură pe mătase compusă din patru panouri.
La mijlocul anilor 1960, celebritatea lui Warhol atinsese punctul culminant. Despre el se vorbea ca despre un star rock, nu despre un artist, oamenii îl iubeau sau îl detestau, iar lucrările sale se vindeau pe bani mulţi. Warhol deschide „Fabrica“, un studio extins prin care se peregrinau, zilnic, artişti, lumea boemă a New Yorkului, ciudaţi, şomeri sau, pur şi simplu, persoane care voiau să fie văzute în compania sa.
Înfiinţează trupa Velvet Underground, considerată, astăzi, una dintre cele mai influente din istoria muzicii rock. Începe să facă filme, în fapt, experimente extreme: „Sleep“ îl prezintă pe poetul John Giorno, dormind timp de şase ore, „Empire“ conţine opt ore de material cu Empire State Building la apus, iar „Eat“ arată un bărbat, mâncând o ciupercă timp de 45 de minute. Pe 3 iunie 1968, Valerie Solanas, o feministă radicală, l-a împuşcat pe Warhol, chiar în studioul acestuia.
Înaintea incidentului, Solanas era o figură mai degrabă marginală în „Fabrică“: lumea şi-o amintea din discuţii în care propovăduia eliminarea definitivă a bărbaţilor şi dintr-un rol secundar într-unul din filmele lui Warhol. Solanas, diagnostică ulterior cu grave probleme psihice, îi dăduse un scenariu lui Warhol, rătăcit între timp de artist, despre care femeia credea că i-a fost furat, pentru a fi folosit fără ştirea ei.
Warhol a fost grav rănit şi dus la spital pentru a fi tratat. Medicii i-au deschis toracele şi i-au masat inima cu mâna pentru a o reporni. Incidentul, care l-a marcat pe viaţă pe Warhol, s-a petrecut în 1968, an după care designerul a golit Fabrica şi s-a înconjurat doar de oameni în care avea încredere. Întâmplarea a rămas în istorie ca fiind „sfârşitul marii epoci Andy Warhol“.
600 de filme şi 2.500 de videoclipuri a realizat artistul, din care 500 sunt teste de ecran ale lui Warhol. Picturile sale includ mai ales serii: cranii, tunuri, haine de camuflaj, Mao, marele conducător comunist al Chinei, şi Cina cea de Taină... Se pare că aceasta din urmă i-a fost fatală. În timp ce se afla la Milano, la inaugurarea expoziţiei cu Cina cea de Taină, Warhol a fost dus de urgenţă la spital acuzând dureri mari în partea dreaptă a abdomenului. A fost operat la vezica biliară şi, în timp ce se recupera în urma acestei banale operaţii, a murit subit.
A fost îngropat la Pittsburgh şi mii de fani îndoliaţi, printre care artiştii Roy Lichtenstein, Keith Haring, actriţa Liza Minnelli, designerul Yoko Ono, Brigid Berli, şi-au adus omagiul la Catedrala Sf. Patrick Manhattan, în faţa sicriului deschis în care Warhol fusese depus cu ochelari de soare şi un trandafir între degete. Se crede cu înverşunare că ar fi fost un bărbat homosexual, arta lui fiind adesea infuzată cu motive şi imagini homoerotice. Cu toate acestea, el a pretins că s-a păstrat virgin pentru toată viaţa sa.
