Cea mai renumită cutie de supă din istorie

Andrew Warhola s-a născut la 6 august 1928 în cartierul Oakland din Pittsburgh, Pennsylvania, din părinți imigranți slovaci. Tatăl său, Ondrej (Andrej) Varchola era un muncitor în construcții, în timp ce mama lui, Julia Varchola (Ulja Varchola), a fost broder. Era al patrulea copil al soților Varhola, imigranți din Miko, un oraș situat în partea de nord-est a Slovaciei. Tatăl lui Warhol era obsedat de disciplină, tradițiile de familie și respectul față de biserică. De altfel, cea mai mare parte a copilăriei lui Warhol se petrece între slujbele religioase de la biserica St. John Chrysostom și colecțiile de cărți poștale cu vedete de cinema, prima pasiune a viitorului artist.

Pe când era în clasa a III-a, Warhol este diagnosticat ca fiind suferind de coree reumatică, o boală a sistemului nervos ce produce mișcări involuntare ale extremităților, provenită, din câte se pare, dintr-o febră reumatică netratată la timp. Pacientul Warhol devine ipohondru, dezvoltând și o frică teribilă de doctori și spitale. Este exclus din activitățile sociale ale colegilor săi de școală, petrecând cea mai mare parte a timpului acasă, în pat.

Desenează, ascultă muzică la radio, lipește poze pe pereți, într-o perioadă pe care avea să o numească, mai târziu, „esențială în dezvoltarea personalității mele“. La absolvirea liceului, în 1945, se gândește serios să studieze arta din punct de vedere pedagogic, intenționând să devină profesor.

Se răzgândește, intră la Carnegie Institute of Technology, din orașul natal, iar, patru ani mai târziu, se mută la New York, lucrând ca ilustrator de reviste și în publicitate. Cam aceasta este perioada când el renunță la litera „a” din numele său și devinde simplu Andy Warhol. S-a angajat la revista Glamour și ascensiunea sa de a deveni unul dintre cei mai de succes artiști comerciali ai anilor 1950, era de neoprit. Câștiga premii frecvent pentru stilul său unic fantezist, utilizând o tehnică proprie de linii șterse și ștampile cauciucate în creearea desenelor sale.

Warhol se afirmă imediat, adoptând o metodă revoluționară pentru acele vremuri: serigrafia. În plus, abordarea în sine era nouă. Warhol nu privea opera de artă ca pe un produs finit, perfect, împlinirea dorinței artistului, ci ca pe un obiect ce a rezultat în urma unui proces ce acceptă și chiar implică eroarea și imperfecțiunea. Începe să expună în principalele galerii din New York: Hugo și Bodley. Cele două momente sunt considerate astăzi, aproape unanim, ca fiind debutul curentului Pop Art. Warhol se afundă complet în obsesia de a reprezenta obiectele din jurul său, total ignorate de toate curentele artistice de până la acel moment.

Începe să picteze bancnote, scaune electrice, celebrele cutii de supă Campbell, sticle de Coca-Cola, celebrități precum Marilyn Monroe, Elvis Presley, Marlon Brando, Muhammad Ali sau Elizabeth Taylor, dar și titluri din ziare sau câini ai forțelor de ordine atacând protestatari.

Extrem de talentat, înțelegând foarte bine ce-și dorește publicul său, Andy Warhol a mizat pe simplitate și pe exprimarea directă a mesajului care trebuia să-și atingă ținta și să nu pună prea tare la încercare mintea privitorului. În vestimentația creată de el, a captat esența stilului de viață consumerist. Celebra rochie din hârtie imprimată cu cutii de supă Campbell a reprezentat o noutate absolută la vremea respectivă, la fel și obiceiul de a-și transpune desenele și picturile pe obiectele de îmbrăcăminte și încălțăminte. Întrebat de ce a ales tocmai cutia cu supă, Warhol a răspuns:

„Am vrut să pictez nimicul și esența lui am găsit-o în această umilă cutie”.

Această piesă vestimentară influențează și astăzi colecțiile marilor case de modă de la Paris, Londra, Milano și New York. Chanel și Prada au inclus-o în prezentările din vara lui 2014, de fapt un spectacol de imprimeuri grafice inspirate de creațiile lui Andy Warhol, după ce Moschino făcuse același lucru un an mai înainte, în 2013. Unul dintre cei care l-au inspirat pe Warhol în creația sa vestimentară a fost Yves Saint Laurent, poate primul designer care a transformat opera de artă într-un design de rochie și care a explorat arta pop în colecțiile sale. Nu întâmplător, Andy Warhol l-a imortalizat într-o pictură pe mătase compusă din patru panouri.

La mijlocul anilor 1960, celebritatea lui Warhol atinsese punctul culminant. Despre el se vorbea ca despre un star rock, nu despre un artist, oamenii îl iubeau sau îl detestau, iar lucrările sale se vindeau pe bani mulți. Warhol deschide „Fabrica“, un studio extins prin care se peregrinau, zilnic, artiști, lumea boemă a New Yorkului, ciudați, șomeri sau, pur și simplu, persoane care voiau să fie văzute în compania sa.

Înființează trupa Velvet Underground, considerată, astăzi, una dintre cele mai influente din istoria muzicii rock. Începe să facă filme, în fapt, experimente extreme: „Sleep“ îl prezintă pe poetul John Giorno, dormind timp de șase ore, „Empire“ conține opt ore de material cu Empire State Building la apus, iar „Eat“ arată un bărbat, mâncând o ciupercă timp de 45 de minute. Pe 3 iunie 1968, Valerie Solanas, o feministă radicală, l-a împușcat pe Warhol, chiar în studioul acestuia.

Înaintea incidentului, Solanas era o figură mai degrabă marginală în „Fabrică“: lumea și-o amintea din discuții în care propovăduia eliminarea definitivă a bărbaților și dintr-un rol secundar într-unul din filmele lui Warhol. Solanas, diagnostică ulterior cu grave probleme psihice, îi dăduse un scenariu lui Warhol, rătăcit între timp de artist, despre care femeia credea că i-a fost furat, pentru a fi folosit fără știrea ei.

Warhol a fost grav rănit și dus la spital pentru a fi tratat. Medicii i-au deschis toracele și i-au masat inima cu mâna pentru a o reporni. Incidentul, care l-a marcat pe viață pe Warhol, s-a petrecut în 1968, an după care designerul a golit Fabrica și s-a înconjurat doar de oameni în care avea încredere. Întâmplarea a rămas în istorie ca fiind „sfârșitul marii epoci Andy Warhol“.

600 de filme și 2.500 de videoclipuri a realizat artistul, din care 500 sunt teste de ecran ale lui Warhol. Picturile sale includ mai ales serii: cranii, tunuri, haine de camuflaj, Mao, marele conducător comunist al Chinei, și Cina cea de Taină... Se pare că aceasta din urmă i-a fost fatală. În timp ce se afla la Milano, la inaugurarea expoziției cu Cina cea de Taină, Warhol a fost dus de urgență la spital acuzând dureri mari în partea dreaptă a abdomenului. A fost operat la vezica biliară și, în timp ce se recupera în urma acestei banale operații, a murit subit.

A fost îngropat la Pittsburgh și mii de fani îndoliați, printre care artiștii Roy Lichtenstein, Keith Haring, actrița Liza Minnelli, designerul Yoko Ono, Brigid Berli, și-au adus omagiul la Catedrala Sf. Patrick Manhattan, în fața sicriului deschis în care Warhol fusese depus cu ochelari de soare și un trandafir între degete. Se crede cu înverșunare că ar fi fost un bărbat homosexual, arta lui fiind adesea infuzată cu motive și imagini homoerotice. Cu toate acestea, el a pretins că s-a păstrat virgin pentru toată viața sa.