Planta a fost adusă în Europa de marinarii spanioli.
Partea comestibilă din această legumă este tuberculul. Când acesta atinge dimensiunea optimă, îl scoatem din pământ, îl curăţăm şi îl folosim la pregătirea mesei. Este vorba de cartof, prezent în farfuriile noastre sub diferite forme (piure, cartofi prăjiţi, chips-uri etc.).
Deşi puţini se aşteaptă, cultivarea acestei plante a schimbat cursul istoriei. Practic, debutul epocii moderne coincide cu aducerea primilor tuberculi de cartofi în Europa. Coincidenţa se explică prin faptul că la sfârşitul secolului al XV-lea, exploratorii europeni se întorc din călătoria lor către Lumea Nouă cu o legumă total necunoscută locuitorilor bătrânului continent.
Cartoful a fost adus de marinarii spanioli din zonele agricole ale Imperiului Incaş, unde se cultiva de aproape 8000 de ani. Despre cartof se credea la început că este toxic, iar primele ţări care au început să consume cartofi au fost Spania şi Italia. Franţa a introdus şi ea cartoful pentru a rezolva o criză de alimentaţie naţională. Apoi leguma a început să câştige teren, devenind astăzi unul din cele mai iubite alimente. Fiind o legumă uşor adaptabilă la condiţiile climatice, cartoful era cultivat pe scară largă, prin urmare, alimentaţia europenilor s-a îmbunătăţit semnificativ, iar numărul populaţiei a început să crească.
Cartoful dulce este gatit în mai multe feluri. Printre cele mai simple reţete de cartofi se numără: cartofii piure, cartofi prăjiţi, cartofi natur, cartofi ţărăeşti, cartofi copţi etc.
Primul cartof prăjit
Nu francezii sunt cei care au avut ideea de a tăia cartofii în formă de pai, ci Belgia este ţara de origine a cartofilor prăjiţi. Mai precis, Wallonia, regiunea franceză, cu peste 230 de ani vechime.
Pe malurile râului Meuse, în iarna anului 1781, cartoful a avut parte de noroc. Populaţia de aici avea 2 opţiuni în ceea ce priveşte alimentaţia, respectiv peşte şi cartofi. Dacă peştele se găsea din belşug pe timp de vară, iarna, când râul îngheţa, oamenii apelau la cartof, sau la “canada”, cum îl mai numeau (pentru că era adus tocmai din Canada). Astfel, pe timp de iarnă, ei obişnuiau să taie cartoful în felii subţiri şi să îl prăjească în ulei, ca înlocuitor al peştelui.
Cartoful nu este doar un carbohidrat, ci este o recoltă horticolă, cu o valoare crescută pe multe pieţe în dezvoltare. Aceasta este a treia sursă importantă de hrană pentru planetă şi ar putea contribui semnificativ la asigurarea hranei şi reducerea sărăciei în ţările în dezvoltare.
