Raymond Savignac: o viziune corectă pur și simplu

Artistul Raymond Savignac a proiectat peste 600 de afișe publicitare și a ajutat la pătrunderea într-o nouă eră de optimism și consumism în Franța, după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Imaginile sale pline de culoare și spirit, pentru produse precum săpunul Monsavon, țigările Gitanes, căile ferate SNCF, aparatele de ras Bic, Air France și mașinile Citroën, au ajuns să întruchipeze însăși Franța în gândirea multor străini.

El susținea că începutul carierei sale demarează în 1949, odată cu afișul Monsavon Au Lait, obișnuind să spună despre sine că s-a născut, de fapt, la 41 de ani, din ugerul văcuței Monsavon. „Pur și simplu m-am gândit la un săpun pentru Monsavon și la o vacă pentru lapte”, a spus Savignac. Cu o imagine comică a unei vaci roz-albă, din ugerul căreia curge lapte direct în săpunul „Monsavon au lait”, artistul creat un scandal vizual - continuând pe această linie până la vârsta de peste 90 de ani.

Înainte de a Monsavon, Savignac (1907-2002) a îndeplinit o ucenicie lungă. Născut la Paris, el a părăsit școala la 15 ani și a petrecut un timp mizerabil în biroul de desen pentru transport al orașului, până când a găsit un loc de muncă la o companie de filme de animație pentru publicitate. Aici, postul său implica desenarea figurilor de animație, tăierea acestora și manipularea obiectelor în așa fel încât să se miște în fața camerelor. În anii ce au urmat, el va cita mai mereu filmul - în special din comediile americane - ca sursă de inspirație. Îi placea în mod deosebit să ilustreze produse și să copieze afișele existente, de multe ori desenate de către afișiști mult-admirați, care erau aproape la fel de bine cunoscți ca și produsele cărora le făceau publicitate.

Din întâmplare, în timpul călătoriei sale prin Paris, la agențiile de publicitate, Savignac l-a întâlnit pe Cassandre, cel mai cel mai îndrăgit designer al vremii, și, în 1935, a devenit asistentul său personal. După demobilizare și în timpul ocupației naziste a Franței, Savignac devine din nou șomer. Un coleg îi sugerează să organizeze o expoziție, o activitate neobișnuită pentru un artist comercial. La acea vreme, designerii de afișe lucrau la crearea unei idei grafice pentru produsul unui nume de brand imaginar, pe care o puratu pe la diferite agenții de publicitate, în speranța că acestea ar putea potrivi designul cu cererea unui client.

Lucrarea lui Savignac a fost observată de către Robert Guerin, director artistic al consorțiului général de la publicité, o portiță care a condus la succesul afișului Monsavon. Afișul pentru săpunul „Monsavon au lait” – prezentat în cadrul unei expoziții organizate alături de afișistul Bernard Villemot – e trambulina care îl aruncă pe Savignac direct în lumea publicității; iar desenele sale în tușe clare și culori vii, atrăgătoare, cu mesaje nostime, imediat înțelese împânzesc străzile Parisului, zidurile, clădirile, metroul.

În Franța începe „era Savignac” pentru că artistul înțelege, mai bine decât oricine, regulile jocului: „Lectura afișului trebuie să fie instantanee. Într-o fracțiune de secundă, omul de pe stradă trebuie să priceapă care e mesajul”. Așadar, „o singură imagine pentru o singură idee, un desen care să nu ceară explicații. Afișul trebuie să fie un scandal vizual”; pentru că „pietonul merge de regulă cu ochii întorși spre sine, gândindu-se la ale lui. Doar un scandal îi poate stârni atenția, iar scandalul de pe stradă poate fi un jaf, un incendiu, o crimă”. Și un afiș bine făcut, potrivit lui Savignac.

Scopul este să cumpărăm prin umor
Dat fiind succesul incredibil al văcuței Monsavon, care face lumea să zâmbească după perioada lungă și grea a celui de-Al Doilea Război Mondial, în anii ’50-’60 nu e firmă franceză de renume care să nu se lase pe mâinile pricepute ale lui Raymond Savignac. Artistul desenează afișe-poantă, afișe-calambur, stârnind râsul și atenția prin asocieri incredibile, reinventând comicul de situație. A se vedea, de pildă, cangurul care face reclamă la fermoare sau, și mai și, afișele din seria Maggi: o jumătate de vacă, ce, cu ochii închiși și încântată de aromă, adulmecă o supă în care fierbe la foc mic cealaltă jumătate a ei.

Toate afișele lui Savignac sunt simple, memorabile, cu mesaje evidente. Personajele lui Savignac – oameni sau animale, cu contururi dintr-o singură linie – stârnesc toate simpatie, iar desenele lui par să alcătuiască o operă, înainte de toate, umoristică, cu scopul de a face să se vândă produsele prin umor și bună dispoziție.

Savignac însuși recunoaște: în afișele sale, „optimismul e dus la absurd”. „Dacă mă exprim prin poante și prin calambururi o fac, în primul rând, pentru că-mi place și-apoi pentru că omul de pe stradă e atât de plictisit de rutina lui de zi cu zi încât publicitatea are, cred, obligația de a-l amuza”.