Rolul terapeutic al animalelor de companie

Legătura care s-a dezvoltat între oameni și animale este una foarte veche. Atât câinii, cât și pisicile, dar și alte animale pot juca un rol esențial în viața noastră, chiar dacă, de multe ori, nu realizăm asta.

Aceia dintre noi care dețin animale de companie știu cu siguranță că acestea ne fac fericiți. Dar o grupare tot mai mare de cercetări științifice arată că animalele noastre de companie ne pot însănătoși sau ne pot reda complet sănătatea. Acest studiu ajută la explicarea deținerii tot mai răspândite de animale - câini și pisici în cea mai mare parte, dar, nu în ultimul rând, păsări, pești și chiar cai - în locații variind de la spitale și instituții medico-sociale , la școli, închisori și centre de sănătate mintală.

Ecuația este simplă: animalul nostru de companie are nevoie să fie îngrijit și să i se ofere afecțiune, în timp ce noi avem nevoie să îngrijim și să oferim afecțiune. Și, în plus, să fim acceptați necondiționat, să nu fim singuri, să relaționăm, să ne jucam. Probabil că cel mai important aspect dintre cele enumerate mai sus este acel accept necondiționat: animalul nostru de companie nu ne va alege niciodată în funcție de cât de atractivi fizic sau inteligenți suntem.

O alta formă în care relația dintre om și animal devine terapeutică pentru om este cea în care această relație a fost preluată ca tehnică de lucru în psihoterapie, apărând astfel TAA: terapia asistată de animale și AAA: activități asistate de animale. Este vorba despre includerea unui animal într-un plan de tratament pentru persoane cu nevoi speciale.

Cum funcționează de fapt?
Să ne imaginăm că suntem internați într-un spital. Medicul ne sugerează programul de terapie asistată de animale a spitalului și ne întreabă dacă suntem interesați. Confirmăm, iar medicul aranjează o întâlnire cu o persoană care ne poate da mai multe detalii despre program. La scurt timp după aceea, un câine de asistență și dresorul acestuia ne vizitează camera de spital. Cei doi petrec înăuntru un timp de 10 sau 15 minute. Suntem invitați să răsfățăm câinele și să punem întrebări dresorului.

La terminarea vizitei, realizăm că zâmbim, ne simțim mai puțin obosiți și mai mult optimiști. Abia așteptăm să povestim familiei despre fermecătorul canin. De fapt, abia așteptăm următoarea vizită a câinelui.

Utilizarea animalelor de companie în locațiile medicale datează de peste 150 de ani, spune Aubrey Fine, un psiholog clinician și profesor la Universitatea Politehnică de Stat California (Cal Poly). "Ne-am putea uita la Florence Nightingale recunoscând faptul că animalele au oferit un nivel de sprijin social în îngrijirea instituțională a bolnavilor mintali", spune Fine, care a scris mai multe cărți despre legătura om-animal. Însă abia la sfârșitul anilor 1970, cercetătorii reușesc să construiască bazele științifice pentru această legătură.

Unul dintre primele studii, publicate în 1980, a constatat că pacienții care au suferit de un atac de cord și dețineau animale de companie, au trăit mai mult decât cei ce nu aveau nici un animal acasă. Un alt studiu timpuriu, sugerează că răsfățarea propriului animal de companie reduce tensiunea arterială.

Mai recent, spune Rebecca Johnson, o asistentă medicală care conduce Centrul de Cercetare al Interacțiunii om/animal de la Colegiul de Medicină Veterinară al Universității din Missouri, studiile s-au concentrat pe faptul că interacțiunea cu animalele poate crește nivelul hormonului oxitocină la oameni. Oxitocina este considerată hormonul dragostei, fericirii și al atașamentului. „Acest lucru ne este foarte benefic”, spune Johnson. „Oxitocina ne ajută să ne simțim fericiți și încrezători”. Ceea ce, spune Johnson, ar putea fi unul dintre modurile prin care oamenii interacționează cu animalele lor de-a lungul timpului.

Un alt aspect important este legat de stările emoționale implicate în această conexiune, în care putem primi o așa numită „afectivitate necondiționată”.

TAA și AAA se adresează tutoror categoriilor de vârstă și au diverse domenii de aplicabilitate, vizând latura fizică, psiho-socială, emoțională, cognitiv-comportamentală și de limbaj. Se adresează copiilor cu tulburări de dezvoltare din spectrul autist, persoanelor cu tulburări depresive sau anxioase, cu tulburări emoționale, care au nevoie de recuperare fizica și lista poate continua.