Locuitorii din Japonia sunt dornici să deguste cele mai extravagante combinaţii când vine vorba de Pepsi.
Astfel, după Pepsi White cu gust de iaurt, vândut în Japonia în anul 2008, Pepsi Ice Cucumber cu gust de castravete, comercializat în vara anului 2007 şi Pepsi Azuki, o băutură răcoritoare cu gust de fasole Azuki, o specie locală deosebit de apreciată, comercializată în Japonia la data de 20 octombrie 2009, japonezii au avut ocazia să savureze şi Pepsi cu aromă de castane, vândut pe o perioadă limitată în octombrie 2010. Japonia nu este deloc străină de reţetele culinare ieşite din comun, ba dimpotrivă, are o întreagă tradiţie care se aplică numai în Țara Soarelui Răsare.
Produsul cu aromă de castane a fost botezat Pepsi Mont Blanc, şi a apărut doar într-o ediţie limitată, în cinstea unui desert francez care include castane şi care s-a bucurat de un succes uriaş în Japonia. Mont Blanc este un desert sofisticat, cu o istorie care se întoarce până în Italia secolului XV, într-o carte de bucate. Reţeta a devenit cunoscută în Franţa două secole mai târiu, şi de atunci şi-a păstrat aspectul şi ingredientul de bază: pireul de castane aranjat cu poşul în formă conică şi presărat cu zahăr pudră. The Mont Blanc - prăjitură cu tradiţie din 1903 mai conţine bezea, frişcă şi ingredientul principal, pasta de castane sub diferite forme, concepută pentru cele mai fine gusturi în materie de desert. Mont Blanc („muntele alb”) este un vârf din Alpii Francezi, aproape de frontiera cu Italia.
Iar lucrurile nu se opresc aici. Deoarce Pepsi se vinde ca pâinea caldă, iar producătorii vor să dea satisfacţie tuturor cumpărătorilor, deşi este un secret bine păstrat, se pare că Pepsi pregăteşte o ediţie de senzaţie, Pepsi Tiramisu. Este imposibil să rezişti unei bucăţi de Tiramisu. Cremos, lejer, proaspăt, Tiramisu este o prăjitură autentic italiană, ale cărei origini sunt încă subiect de controversă între câteva regiuni din Italia. Unii pretind că au inventat prăjitura în secolul al XVI-lea, mai mult sau mai puţin din întâmplare cu ocazia vizitei unui important duce în Siena, oraşul principal al regiunii Toscana.
Veneţienii, la rândul lor, spun că Tiramisu a fost creată la mijlocul Renaşterii, pentru curtezane, şi că desertul avea proprietăţi afrodisiace. Reteta veche conţinea brânză de capră, un afrodisiac recunoscut şi esenţă tare de cafea. Tiramisu nu s-a numit Tiramisu dintotdeauna. Cândva demult se numea „Bagatela Toscana”. Prăjiturii i s-a mai spus şi „Supa Ducelui”. Tradus exact Tiramisu înseamnă „ridică-mă”, cu certitudine de la calităţile afrodisiace recunoscute.
În orice caz, aşteptăm cu nerăbdare extravaganta inovaţie în materie de Pepsi, combinată în Japonia.
