În Evul Mediu, reginele nășteau cu spectatori

La Versailles, obligația nu numai a fiecărei regine, dar și a fiecărei prințese era de a da naștere în public - adică în prezența unui număr mare de nobili. Nouă, acest lucru nu ni se pare doar grotesc, ci și înjositor pentru femeia care, după ce că se află în durere, mai este și pe jumătate goală. Însă în acea perioadă, motivul esențial era de fapt de a se asigura că nou-născutul nu era înlocuit cu altul.

Teama generală - și pe bună dreptate, având în vedere timpurile trăite - era că o fată ar putea fi schimbată cu un băiat sau chiar un băiat ar putea fi schimbat dacă acesta se năștea cu handicap sever. În fond, totul se rezuma la securizarea moștenirii, iar în cazurile regale, chiar tronului.

Acest obicei de a da naștere în public este motivul principal pentru care dormitorul reginei era una dintre cele mai mari camere din apartamentele private, pur și simplu pentru a fi loc pentru atât de mulți oameni. Doar în această cameră s-au născut nu mai mult de 19 enfants de France sau Copii ai Franței (Fii ai Franței).

Mai există și un alt fapt destul de interesant în ceea ce privește nașterea la Versailles. În 1682, când primul nepot al lui Ludovic al XIV-lea urma să se nască, el a cerut ca nașterea să aibă loc în splendidul său palat. Începând de atunci, fiecare naștere a unui copil aflat la linia directă de succesiune a tronului, a avut loc la Versailles.

Ori de câte ori regina era pe cale să dea naștere, era o practică obișnuită pentru doamnele distinse, care locuiau în apropiere, să se deplaseze la Versailles, pur și simplu pentru a asista la ocazie. Totuși, cum avea loc această practică?

În momentul în care doamna cu „pricina” începea să simtă primele dureri ale nașterii (sau, așa cum le numim în zilele nostre, primele contracții), erau chemați doctorii, ceea ce însemna că se alerta întreg palatul. Imediat, - indiferent de oră sau zi - curtenii se grăbeau către camera viitoarei mame, ceea ce însemna că încăperea în sine se umplea rapid - în consecință, și anticamerele se umpleau la fel de repede, până la refuz, inclusiv cu valeți simpli și gardieni. Nu era un lucru neobișnuit chiar și pentru aceste doamne nobile, care se găbeau atât de tare, încât pur și simplu nu se mai osteneau să îmbrace întreg ansamblul nobil, ci pur și simplu rămâneau în veșmintele-lenjerie.

Cu această ocazie, o parte a etichetei, de altfel, destul de rigidă, părea să fie ușor domolită. Atât bărbații, cât și femeile se aflau în poziția de șezut, în ciuda faptului că erau în prezența regelui; în timpul nașterii fiului lui Ludovic al XV-lea, unii curteni avut tupeul de a se așeza în dreapta canapelei, chiar alături de Maria Leszczyńska, care nu era protejată nici măcar de perdelele baldachinului. Ocazional, Regele mai părăsea încăperea pentru un timp foarte scurt, în scopul de a înștiița despre starea actuală a viitoare mame, pe aceia acare nu mai avuseseră loc în cameră.

Regula nu a fost schimbată până când Maria Antoaneta a născut primul ei copil, în timpul cărei, foarte dificile nașteri, aceasta a devenit inconștientă. Cu toate acestea, nu însemna că viitoarea mamă avea parte de intimitatea nașterilor din zilele noastre, ci numărul de spectatori a fost drastic redus la doar Prinții Familiei, Cancelar, Principii de Sânge și la unii miniștri. Și tuturor acestor participanți li se permitea intrarea, doar la nașterea în sine.