De ce răzbunarea ne face să ne simțim mai bine?

Cu toții ne-am dorit să ne răzbunăm pe un inamic, sau poate chiar pe un prieten, la un moment dat în viața noastră. Se spune adesea că răzbunarea este dulce și o nouă cercetare pare să confirme că există un motiv bun, ca răspuns la întrebarea „de ce” - ne anulează starea negativă anterioară. O poveste destul de neobișnuită se desfășoară într-o lucrare din Jurnalul de Personalitate și Psihologie Socială cu privire la acest subiect. Atunci când un studiu științific riguros implică păpuși voodoo autentice, înseamnă că se întâmplă ceva real.

Cercetătorii de la Universitatea din Kentucky au rugat 156 de participanți să scrie un eseu pe un subiect cu caracter personal la alegere, înainte de a le cere să facă schimb de lucrări pentru a obține un feedback asupra creației personale. Acest procedeu a avut loc în grupul de control, însă într-un al doilea grup mascat, unul dintre cercetători a pretins a fi un participant și s-a îngrijit ca unii participanți să primească cele mai îngrozitoare feedback-uri. Ulterior, participanții au avut șansa de a demonstra modul în care le-a provocat sau nu furie, feedback-ul primit. Li s-a oferit posibilitatea de a interacționa cu o păpușă voodoo virtuală, care semăna, parțial, cu participantul care le-a atacat atât de feroce abilitățile de a scrie un eseu. Apoi, li s-a permis să înțepe cu ace păpușa.

Starea de spirit a participanților a fost studiată, înainte de a scrie eseul și după interacțiunea cu păpuța voodoo. În mod curios, nu numai că participanții mai afectați reușesc să-și recâștige starea originală, devenind mai fericiți după angajarea într-o mică tortură a păpușii, dar pentru unii participanți, starea lor a devenit imposibil de distins de cea a persoanelor care au primit un feedback pozitiv.

Cu toate acestea, există un mic protest. Poate pare că oamenii caută răzbunare din cauza respingerii sociale a acestora, în scopul de a-și restabili starea de spirit; dar a fost necesar un alt joc „imoral” pentru a determina dacă acest lucru este sau nu adevărat. În continuare, 154 de noi participanți au fost rugați să înghită o pastilă - de fapt, un placebo - care le-ar spori gândirea pentru un test ulterior. Unora dintre subiecți li s-a spus că un efect secundar al acestei pastile este că starea lor de spirit va rămâne stabilă, începând cu aproximativ jumătatea experimentului următor.

Apoi au trebuit să joace un joc video simplu, care implica aruncarea unei mingi între ei înșiși și alți doi parteneri. Într-o variantă a jocului, mingea era aruncată cu succes de către partenerii controlați de computer pentru jucătorii umani, jumătate din timp; într-o altă variantă, jucătorilor umani li se arunca mingea corect, doar 10 la sută din timp. Apoi au fost rugați să descrie modul în care s-au simțit înainte de a fi întrebați dacă ar dori să se răzbune pe partenerul lor din joc. Acelora care au dorit, li s-a cerut să joace un alt joc de tortură.

Pentru acest joc demonic, jucătorii trebuiau să concureze cu unul dintre partenerii lor anteriori, apăsând o sonerie înaintea celuilalt. Câștigătorul a fost recompensat cu posibilitatea de a reada acel zgomot în urechile adversarului. Cu fiecare victorie succesivă, li sa permis - fără a fi obligați - să crească numărul de decibeli al atacurilor de zgomot până la volumul unui elicopter survolând la câțiva centimetri înălțime. Așa cum era de așteptat, cei care au ales creșterea volumului se aflau printre cei care au fost respinși anterior (și cel mai frecvent), în jocul video.

În mod curios, a existat o excepție de la această „regulă” - cei care au luat pastila de „stabilizare a stării de spirit”. Se pare că prin autosugestia că pilula respectivă i-a „salvat de la rău”, aceștia nu au trecut prin punctul în care singura scăpare ar fi fost răzbunarea. Deci, iată! Răzbunarea este dulce, pentru că ne folosim de aceasta în mod conștient pentru a îi reda sinelui nostru nedreptățit, un impuls emoțional pozitiv.