Pe când jocul Pinball era ilegal

Reporterii și cameramanii își pregăteau deja instrumentele, așteptând cu nerăbdare demararea procesului. Roger, un tânăr scriitor - printre altele - pentru revista GQ și New York Times, nu se aștepta la acest tip de atenție. Știa totuși, că o mulțime de oameni depindeau de el, de la adolescenții ce frecventau localurile de bowling, până la Asociația de muzică și distracție, însă nu realiza că va fi privit de către o țară întreagă. Roger a fost selectat pentru această sarcină specială, nu doar datorită cunoștințelor sale, dar și pentru legendara sa îndemânare și coordonare mână-ochi. Se afla acolo pentru a dovedi că acesta este un joc de îndemânare și nu de noroc. Se afla acolo pentru anularea interdicției. Se afla acolo pentru a salva jocul Pinball.

Pe 16 ianuarie 1920, amendamentul 18 a intrat oficial în vigoare, mulțumită căruia producția, transportul și comercializarea acoolului devine ilegalitate în Statele Unite. Jocurile de noroc au devenit următoarea țintă. Automatele cu fise, deseori asociate cu automatele de jocuri de noroc și cai de pariuri, au intrat sub supraveghere. Automatele de pinball, cu mecanismele lor de monede recent montate, au devenit căutate și preferate, și nu în utlimul rând exemple de „jocuri de noroc”. Politicienii au hotărât denunțarea jocului pinball. Poliția a început perchiziționarea saloanelor, pistelor de bowling și a barurilor care dețineau aceste automate. Politicienii, înarmați - literalmente - cu ciocane, au distrus aceste jocuri, într-un specatcol public, pentru a ilustra că și ei pot fi „morali”. Pe 21 ianuarie 1942, Mayor Fiorello LaGuardia a interzis în mod oficial jocul pinball în New York City, iar la scurt timp, numeroase orașe americane i-au urmat exemplul.

În ciuda acestei interdicții, creatorii jocurilor pinball nu și-au încetat activitatea. În timp de jocul pinball a fost banat pentru locurile publice, era în continuare legal pentru o persoană fizică să dețină un astfel de automat. Companii precum Gottlieb, Bally’s și Williams au continuat să dezvolte noi inovații pentru jocurile lor, precum flipper dublu, mingi libere și jocuri electronice. În plus, design-ul mașinăriilor devine mai elaborat și mai complicat, atrăgând noi fani impresionați vizual. Chiar și în umbra interdicției, jocul pinball găsește o modalitate de supraviețuire.

Ceea ce ne duce înapoi la dimineața de mai din 1976, unde dl. Sharpe așteaptă cu răbdare să intre în sala de judecată. El a fost angajat de către Asociația de muzică și divertisment spre a fi martorul de onoare în misiunea lor de a obiecta interzicerea jocului pinball în New York. Roger Sharpe, pe lângă un scriitor la subiect, era de a semenea un jucător impresionant, considerat a fi cel mai bun din țară, la vremea sa. I s-au oferit doua automate pentru a dovedi cazul său, în cazul în care una dintre acestea s-ar defecta.

La intrarea în sala de judecată, Sharpe a început să argumenteze elocvent de ce ar trebui ridicată interdicția asupra mașinăriilor de pinball, afirmând că în trecut este posibil să fi fost asociate cu jocurile de noroc, însă în prezent nu mai este cazul. Este un joc care testează răbdarea, coordonarea mână-ochi și reflexele. Pur și simplu, este un joc de îndemânare și nu unul de noroc.

Așa cum era de așteptat, dl. Sharpe a fost rugat să își dovedească afirmațiile. Odată început jocul, el este oprit de către un membru al consiliului, pe motiv că aparatul ar fi fost alterat și rugat să îl înlocuiască cu cel de rezervă. Urmând instrucțiunile, dl. Sharpe schimbă mașinăria, cu una nefamiliară, și totuși, reușește o manevră devenită legendă pinball.

El devine un erou al jocului pinball, demonstrând că este un joc de abilitate și nu de noroc. Consiliul a anulat imediat interdicția asupra automatelor pinball. Cu toate astea, nu a fost sfârșitul bătăliei duse de joc ca să intre în legalitate și să fie acceptat, iar unele orașe din prezent tot nu acceptă pinballul în cartierele lor. Dar zilele astea, jocul își ia revanșa atât în sala de judecată, cât și în lumea jocurilor.