Lumea bizară a cicadelor

Ele zboară, au ochi gigantici și emit zgomote foarte puternice. (Un roi de sex masculin al acestor insecte, poate produce zgomote de peste 100 dB) Și ele sunt adesea văzute în grupuri mari - cu milioanele. Deși sună, mai degrabă, a coșmar sau ca un început de un film de groază ieftin, s-ar putea să nu fie o posibilitate total eronată. Cu toate acestea, cicadele sunt inofensive și, în esență, ele supraviețuiesc ca specie, numai datorită numărului lor foarte mare și al ciclului de viață ciudat, care le-a asigurat că nici un prădător nu a evoluat îndeajuns pentru a depinde în mod specific de ele, ca o sursă principală de hrană.

Există două tipuri generale de cicade în termeni de cicluri de viață și aproximativ 3000 de specii ale insectei, în total. Cel ma i puțin discutatele cicade anuale apar, de obicei, în fiecare vară târzie. Aceste tipuri sunt cunoscute pentru aripile lor mari, corpuri verzi, ochi căprui, sunete distincte, asemănătoare unui pocnet sau țăcănit, care uneori sunt numite „cântecul verii”. Alții spun că sună ca un ferăstrău ruginit în timp ce taie un trunchi de copac. Ele se găsesc pe toate continentele, cu excepția Antarcticii.

Dar cicadele periodice sunt cele cu adevărat fascinante. Asta pentru că apar doar la fiecare 13 sau 17 ani (în funcție de soi), devenind astfel, unele dintre cele mai longevive insecte de pe Pământ. Ele ies în roiuri de milioane și acaparează, adesea, copacii și câmpurile - determinând pe unii să creadă că acestea sunt lăcustele biblice.

Dar, din moment ce cicadele sunt complet inofensive animalelor și oamenilor (chiar și pentru a fi consumate), acest lucru ar fi chiar imposibil, iar numărul lor mare, atunci când se află în roi, împiedică annihilarea totala. Chiar dacă păsările (sau ocazional oamenii) înșfacă mii de cicade, tot rămânând destule prin jur.

Pe deasupra, există convingerea că ciclurile de viață lor în număr prim (13 și 17) oferă, de asemenea, un anumit nivel de protecție. După cum se știe, nu există nici un prădător care să fi evoluat în mod special pentru a vâna cicada nord-americană periodică. Ciclurile lor de viață sunt pur și simplu prea neregulate pentru ca orice creatură să depindă de ele ca sursă de hrană.

În orice caz, Cicadoidea din ordinul Hemiptera își începe viața ca un ou în formă de bob deorez, pe o ramură de copac, depusă acolo de mama ei. Unele specii se dezvoltă într-o spumă albă, produsă de larve, pe diferite plante, aspect foarte asemănător cu al unui scuipat, de unde și numele popular de „scuipatul cucului” dat acestei formațiuni. Din păcate, atunci când prea multe cicade utilizează aceeași ramură de copac, aceasta își poate găsi sfârșitul.

Odată ajunse la vârsta adultă, masculii cicade își petrec scurta viață emițând acele zgomote puternice pentru a atrage femele. Atunci când o femelă este atrasă de melodia cântecului, ei se împerechează. După încheierea ciclului de împerechere, gălăgia din arbori începe să se estompeze, iar cicadele adulte mor (uneori în număr de miliarde per soi), de fapt, la doar câteva săptămâni de la atingerea maturității, iar corpurile lor neînsuflețite crează, în cele din urmă, grămezi masive, care trebuie adunate cu lopata.

Pentru cei care le urăsc cu adevărat și doresc să facă ceva în ceea ce privește cicadele, trebuie remarcat faptul că unii oameni le găsesc foarte gustoase de mâncat, cu aromă deseori descrisă ca un fel de sparanghel.