Frunza biologică sintetică capabilă să producă oxigen

Julian Melchiorri, absolvent al Royal College of Art, a inventat prima frunză biologică sintetică.

Publicitate

Julian Melchiorri, absolvent al Royal College of Art, a inventat prima frunză biologică sintetică, ce absoarbe apa şi dioxidul de carbon pentru a produce oxigen ca o plantă naturală, susţinând că frunza proiectată de el ar putea permite călătorii de lungă distanţă în spaţiu. Frunza a fost dezvoltată în colaborare cu un laborator de mătase al Tufts University.

Malchiorri nu se mulţumeşte să-şi privească invenţia doar drept o ustensilă folosită în casă, visele sale privind acest produs fiind „din afara acestei lumi” .

„Plantele nu cresc în condiţii de gravitaţie zero", explică Melchiorri. „NASA face cercetări pentru a descoperi diferite modalităţi de a produce oxigen pentru călătorii în spaţiu la distanţe foarte mari şi pentru a ne da nouă şansa să locuim în spaţiu. Materialul acesta ne-ar putea permite să explorăm spaţiul mult mai departe decât putem în prezent."

Proiectul lui Melchiorri, numit „Silk Leaf/ Frunza de Mătase", a fost realizat ca parte a cursului „Innovation Design Engineering/ Inovaţie de proiectare în Inginerie", din cadrul Royal College of Art, în colaborare cu Universitatea Tufts. Acesta este format din cloropaste suspendate într-o matrice făcută din proteine de mătase.

„Materialul este extras direct din fibrele de mătase şi are o capacitate uimitoare de a stabiliza moleculele. Am extras cloropastele din celulele plantelor şi le-am amplasat în interiorul proteinelor de mătase. Ca rezultat, am obţinut primul material fotosintetic care este viu şi respiră precum o frunză naturală", a adăugat Melchiorri.

Exact ca o plantă naturală, pentru a produce oxigen, frunza sintetică nu are nevoie decât de lumină şi o cantitate redusă de apă.

„Frunza de mătase este prima frunză biologică fabricată de om. Este foarte uşoară, consumă puţină energie, este complet biologică. Ideea mea a fost să folosesc eficienţa naturii într-un mediu artificial, fabricat de om. Am creat un iluminat din acest material, folosind lumina pentru a ilumina casa, dar în acelaşi timp pentru a crea oxigen pentru oameni", a adăugat Melchiorri.

Totodată, acesta este de părere că materialul creat de el ar putea fi folosit la scară largă.

„Ar putea fi, de asemenea, folosit în exterior, pentru faţade sau sisteme de ventilare. Poţi absorbi aerul din exterior, să-l treci prin aceste filtre biologice şi apoi să aduci aer oxigenat în interior".

„Dezvoltarea "arhitecturii vii" ar putea ajuta umanitatea să supravieţuiască", susţine şi lectorul senior al Universităţii din Greenwich, Rachel Armstrong. Toate astea sună destul de bine, dar nu ţin locul fotosintezei pe de-a-ntregul. Hai să privim puţin ecuaţia asta:

6CO2 + 6H2O + –(Energie Solară)–> C6H12O6 + 6O2

Silk Leaf se ocupă de dioxidul de carbon, apă şi lumină, precum şi de oxigenul produs. Dar ce se întâmplă cu tot zahărul? Plantele nu realizează fotosinteza pur şi simplu ca un serviciu public; aceasta este realizată pentru ca plantele să aibă hrană pentru ele însele. Nu există o explicaţie referitoare la ceea ce se întâmplă cu carbonul şi hidrogenul pe care frunza le absoarbe. Lui Silk Leaf îi lipsesc vacuolele, tulipinile şi rădăcinile care înmagazinează substanţele nutritive în plante.

Publicitate
Alte articole
Nu a fost de ajuns, vreau să mai învăţ!