Kanpai! Sake de-a lungul veacurilor

Egiptenii aveau berea, grecii sărbătoreau cu vin, iar mezo-americanii se delectau cu tepache. Japonezii s-au oprit la sake. Băutura simplă, din orez și apă, este o parte importantă din ceremonialul de seppuku al samurailor. „Occidentalilor le place să cucerească munții/ Orientalilor le place să-i contemple/Cât despre mine, îmi place să gust munții”, spunea Santoka, poetul sake-ului.

Sake reprezintă vinul de orez tradițional din Japonia. Oferta de sake se împarte pe diferite sortimente, pentru prima dată fiind preparată în urmă cu cel puțin 2000 de ani. De atunci, sake a jucat un rol important în cultura și istoria Japoniei. De la originile sale ca „băutură a Zeilor” la statutul său actual ca fiind una dintre cele mai populare băuturi din țară, istoria sake-ului este cufundată în tradiție, inovație și personalizare.

Se spune că simbolul numelui (酒) provine din pictograma chinezească găsită pe un borcan. Numele are diferite rădăcini: sakaeru, care se traduce prin a prospera, sau sakeru, o trimitere către puterile medicinale de a vindeca răceala. Cea mai veche mărturie scrisă a existenței sale este într-un text chinez din secolul al III-lea, cu toate că despre băuturile alcoolice asemănătoare sake-ului există dovezi, precum vase speciale de încălzit și servit, încă din timpul dinastiei Shang, din anii 2000 î.Hr. Totuși, se pare că la rețeta sake-ului autentic s-a ajuns în timpul secolului al VII-lea, în timpul perioadei Nara. Până în secolul al X-lea, producția de sake aparținea în totalitate Curții imperiale, iar mai apoi monopolul a fost deținut către temple. Sake-ul de astăzi, savurat în întreaga lume, a ajuns la un procedeu final în timpul epocii Edo, în secolul al XVII-lea.

Tōji, maestrul sake-ului, alege cu atenție cele două ingredinte principale. Orezul folosit este unul diferit față de cel care se servește la masă: se numește saka mai și are bobul mai mare, mai puternic și conține mai puține proteine și lipide decât cel obișnuit. În acelaș timp, apa utilizată este adusă din fântâni sau izvoarele din munți. Urmează procesul de fermentare și cel de maturizare, care poate ajunge și până la un an. De aici, varietățile de sake sunt numeroase – în funcție de aditivii adăugați, timpul de fermentare sau gradul de alcool, care, în medie, nu depășește 20%. Băutura se poate servi și rece, la temperatura camerei, dar cel mai frecvent ea se consumă fierbinte.

Tradiționala băutură se toarnă din sticlele sau ceainicele de ceramică, tokkuri, în cănile micuțe, o-choko. O formă specială a sake-ului este habushu. În sticle este introdusă o reptilă veninoasă, rudă a șarpelui cu clopoței. Băutura spectaculoasă la vedere este fabricată în Okinawa și încă din cele mai vechi timpuri se consideră că are proprietăți medicinale.

Cu toate că procesul de fabricare și disponibilitatea sake-ului s-a schimbat de-a lungul anilor, rolul important al licorii, în cultura japoneză, a rămas neschimbat. Încă din cele mai fragede începuturi, sake a reprezentat o băutură de onoare, familie și prietenie, consumată pentru a marca ocazii importante. Pentru că este menită de a fi savurată împreună cu prietenii și familia, tradiția spune că o persoană nu trebuie să își toarne singură; în schimb, o altă persoană trebuie să îi toarne în ceașcă.

Licoarea din orez are pentru fiecare anotimp câte o tradiție aparte și este folosită în numeroase ceremoniale. Cel mai important, sake este parte a ritualului de purificare Shinto, ca o punte divină între Japonia modernă și cea tradițională. Mireasa și mirele consumă băutura într-o ceremonie de nuntă Shinto, prin procesul cunoscut sub numele de Sansankudo.

Cântat de către poeții din Țara Soarelui Răsare în numeroase haiku, sake este parte a nedescifrabilului Orient Îndepărtat. De mii de ani sake a reprezentat o parte importantă a vieții japoneze, iar popularitatea sa câștigă teren din ce în ce mai mult, la nivel internațional. 乾杯! (Kanpai!) – Noroc!

„Dacă aș putea fi fericit în această viață,/De ce mi-ar păsa dacă în următoarea/Aș deveni o pasăre sau un vierme!” - Unul dintre cele „13 poeme dedicate sake-ului” de Otomo no Tabito (665-731), așa cum este citat în „Manyoshu” al celui de-al optulea secol, prima antologie de poezie a Japoniei.