În câte cuvinte pot numi zăpada eschimoșii?

Este imposibil de spus exact numărul de cuvinte folosite pentru a denumi zăpada, ale anumitor popoare indigene din nordul îndepărtat.

În ceea ce privește opinia generală a comunității de lingviști, asupra întrebării „zăpadă”, majoritatea membrilor nu consideră că oricare dintre limbile cu apartenență de familia eschimo-aleută, ar putea avea mai mult de câteva zeci de cuvinte distincte pentru zăpadă, care se întâmplă să fie mult mai multe decât în limba română. Dar, chiar dacă se întâmplă să fiți în tabăra extremă a minorității „foarte multe cuvinte pentru zăpadă”, ar fi întotdeauna incorect să aplicați un anumit număr, deoarece numărul de construcții de „cuvinte” valide din punct de vedere tehnic, pentru zăpadă, în oricare dintre limbile eschimo-aleute este limitată doar de imaginația vorbitorului.

Toate aceste limbi (dintre care Yupik și limba inuit fiind cele mai cunoscute) sunt polisintetice - adică noi cuvinte sunt formate pornind de la un cuvânt de bază și apoi adăugând (uneori numeroase) sufixe, adesea numite post-baze.

De exemplu, cuvântul Yupik Siberian care definește „barca” (angyah) este un cuvânt de bază la care pot fi adăugate sufixe pentru a crea alte sensuri, cum ar fi angyaghllangyugtuqlu. („Ba mai mult, el vrea o barcă mai mare!”) Unii consideră că cele două seturi precedente, din întregul cuvânt cu barca, ar fi cuvinte separate, în timp ce majoritatea lingviștilor clasifică doar primul cuvânt ca fiind distinct, iar cel de-al doilea, cel puțin în acest exemplu specific, se clasifică mai mult ca fiind o propoziție.

Pentru a clarifica și mai bine, să luăm cuvântul Inuktitut, tusaatsiarunnanngittualuujunga. În limba română, expresia s-ar traduce prin „Nu aud prea bine.”

Prin urmare, așa cum era de așteptat, chiar și o peruzare sumară a listei lungi de cuvinte pentru zăpada (limbii) eschimosă, demonstrează că majoritatea împărtășesc aceeași rădăcină sau bază; să luăm în considerare următoarele "cuvinte" separate, care încep fiecare cu baza însemnând „Zăpada care cade:”

În fulgi mari apoși/umezi (tlamo)

În fulgi mici (tlatim)

Încet (tlaslo)

Repede(tlapinti)

Rețineți, de asemenea, că rădăcina tla- este, de asemenea, bază și pentru: Zăpadă pulbere (tlapa); Zăpadă cu crustă (tlacringit) și Zăpadă amestecată cu noroi (tlayinq).

Trebuie menționat, de asemenea, că multe „cuvinte” deseori creditate pentru zăpadă, în aceste cazuri se referă numai la zăpada din contextul corect. For instance, maujaq in Nunavik might mean “the snow you sink in,” but it also might mean “the mud you sink in” or any other such soft ground you sink into.  Similarly, the Inuit igluksaq might mean snow used to construct an igloo, but it can just as well refer to any construction material you use to build a house at all (iglu: “house” and –ksaq: “material for”). Thus, it could refer to something like wood or stone or even nails and drywall. Cu toate acestea, multe jurnale, care postează că „eschimoșii” au „sute de cuvinte” pentru zăpadă vor include acești termeni, dar și unii asemănători, din familia lexicală a zăpezii, pur și simplu pentru că ei se pot referi (uneori și) la zăpadă, în contextul potrivit.

Deci, în timp ce vom auzi de la cei care susțin cauza „foarte multe cuvinte pentru zăpadă" că dialectul inuit Nunavik din Canada are „53 de cuvinte” pentru zăpadă și limba Yupik din Siberia Centrală are cel puțin „40 de cuvinte”, de fapt, în ambele limbi, s-ar putea veni cu un număr infinit de cuvinte legate de zăpadă.

Dar așa cum ați ghicit deja, practic, nu este ceva unic legat de descrierea „zăpezii” în aceste limbi.

Totul se rezumă la o familie lexicală și la un câmp semantic, al zăpezii și care descrie ceva ce face sau se face cu zăpada. În limba română, cuvintele derivate formate cu ajutorul prefixelor sau/și al sufixelor lexicale aparținând familiei „zăpadă”, pot fi destule: înzăpezit, deszăpezire, neînzăpezit, la fel și sinonimele: nea, ninsoare, omăt sau câmpul lexical: troiene, fulgi, fulguire, omețire, nămete, avalanșă, lavină, derdeluș, sanie, săniuș, pârtie, om de zăpadă, gheață, îngheț etc. Marea bogăție lexicală și derivatele din acelaș cuvânt cu ajutorul prefixelor, sufixelor și chiar a altor cuvinte/propoziții, îi plasează într-un asemenea centru de atenție pe eschimoși. Dar de unde a pornit acest zvon?

Acesta își are geneza în lucrarea din 1911 a lui Franz Boas, Manualul indienilor din America de Nord, deși el nu a declarat așa ceva. El doar a discutat despre anumite rădăcini ale cuvântului „zăpadă” din limbile eschimo-aleută și despre cât de interesant i se părea că unele dintre aceste cuvinte aveau astfel de derivatii distincte, în comparație cu alte limbi, spre exemplu în limba română, „lac” și „râu” nu derivează din cuvântul „apă” - Boas pur și simplu și-a comentat opinia asupra acestei curiozități.