Este adevărat că eschimoşii au zeci de cuvinte pentru zăpadă?
Este imposibil de spus exact numărul de cuvinte folosite pentru a denumi zăpada, ale anumitor popoare indigene din nordul îndepărtat.
În ceea ce priveşte opinia generală a comunităţii de lingvişti, asupra întrebării „zăpadă”, majoritatea membrilor nu consideră că oricare dintre limbile cu apartenenţă de familia eschimo-aleută, ar putea avea mai mult de câteva zeci de cuvinte distincte pentru zăpadă, care se întâmplă să fie mult mai multe decât în limba română. Dar, chiar dacă se întâmplă să fiţi în tabăra extremă a minorităţii „foarte multe cuvinte pentru zăpadă”, ar fi întotdeauna incorect să aplicaţi un anumit număr, deoarece numărul de construcţii de „cuvinte” valide din punct de vedere tehnic, pentru zăpadă, în oricare dintre limbile eschimo-aleute este limitată doar de imaginaţia vorbitorului.
Toate aceste limbi (dintre care Yupik şi limba inuit fiind cele mai cunoscute) sunt polisintetice - adică noi cuvinte sunt formate pornind de la un cuvânt de bază şi apoi adăugând (uneori numeroase) sufixe, adesea numite post-baze.
De exemplu, cuvântul Yupik Siberian care defineşte „barca” (angyah) este un cuvânt de bază la care pot fi adăugate sufixe pentru a crea alte sensuri, cum ar fi angyaghllangyugtuqlu. („Ba mai mult, el vrea o barcă mai mare!”) Unii consideră că cele două seturi precedente, din întregul cuvânt cu barca, ar fi cuvinte separate, în timp ce majoritatea lingviştilor clasifică doar primul cuvânt ca fiind distinct, iar cel de-al doilea, cel puţin în acest exemplu specific, se clasifică mai mult ca fiind o propoziţie.
Pentru a clarifica şi mai bine, să luăm cuvântul Inuktitut, tusaatsiarunnanngittualuujunga. În limba română, expresia s-ar traduce prin „Nu aud prea bine.”
Prin urmare, aşa cum era de aşteptat, chiar şi o peruzare sumară a listei lungi de cuvinte pentru zăpada (limbii) eschimosă, demonstrează că majoritatea împărtăşesc aceeaşi rădăcină sau bază; să luăm în considerare următoarele "cuvinte" separate, care încep fiecare cu baza însemnând „Zăpada care cade:”
În fulgi mari apoşi/umezi (tlamo)
În fulgi mici (tlatim)
Încet (tlaslo)
Repede(tlapinti)
Reţineţi, de asemenea, că rădăcina tla- este, de asemenea, bază şi pentru: Zăpadă pulbere (tlapa); Zăpadă cu crustă (tlacringit) şi Zăpadă amestecată cu noroi (tlayinq).
Trebuie menţionat, de asemenea, că multe „cuvinte” deseori creditate pentru zăpadă, în aceste cazuri se referă numai la zăpada din contextul corect. For instance, maujaq in Nunavik might mean “the snow you sink in,” but it also might mean “the mud you sink in” or any other such soft ground you sink into. Similarly, the Inuit igluksaq might mean snow used to construct an igloo, but it can just as well refer to any construction material you use to build a house at all (iglu: “house” and –ksaq: “material for”). Thus, it could refer to something like wood or stone or even nails and drywall. Cu toate acestea, multe jurnale, care postează că „eschimoşii” au „sute de cuvinte” pentru zăpadă vor include aceşti termeni, dar şi unii asemănători, din familia lexicală a zăpezii, pur şi simplu pentru că ei se pot referi (uneori şi) la zăpadă, în contextul potrivit.
Deci, în timp ce vom auzi de la cei care susţin cauza „foarte multe cuvinte pentru zăpadă" că dialectul inuit Nunavik din Canada are „53 de cuvinte” pentru zăpadă şi limba Yupik din Siberia Centrală are cel puţin „40 de cuvinte”, de fapt, în ambele limbi, s-ar putea veni cu un număr infinit de cuvinte legate de zăpadă.
Dar aşa cum aţi ghicit deja, practic, nu este ceva unic legat de descrierea „zăpezii” în aceste limbi.
Totul se rezumă la o familie lexicală şi la un câmp semantic, al zăpezii şi care descrie ceva ce face sau se face cu zăpada. În limba română, cuvintele derivate formate cu ajutorul prefixelor sau/şi al sufixelor lexicale aparţinând familiei „zăpadă”, pot fi destule: înzăpezit, deszăpezire, neînzăpezit, la fel şi sinonimele: nea, ninsoare, omăt sau câmpul lexical: troiene, fulgi, fulguire, omeţire, nămete, avalanşă, lavină, derdeluş, sanie, săniuş, pârtie, om de zăpadă, gheaţă, îngheţ etc. Marea bogăţie lexicală şi derivatele din acelaş cuvânt cu ajutorul prefixelor, sufixelor şi chiar a altor cuvinte/propoziţii, îi plasează într-un asemenea centru de atenţie pe eschimoşi. Dar de unde a pornit acest zvon?
Acesta îşi are geneza în lucrarea din 1911 a lui Franz Boas, Manualul indienilor din America de Nord, deşi el nu a declarat aşa ceva. El doar a discutat despre anumite rădăcini ale cuvântului „zăpadă” din limbile eschimo-aleută şi despre cât de interesant i se părea că unele dintre aceste cuvinte aveau astfel de derivatii distincte, în comparaţie cu alte limbi, spre exemplu în limba română, „lac” şi „râu” nu derivează din cuvântul „apă” - Boas pur şi simplu şi-a comentat opinia asupra acestei curiozităţi.
