Locul secret al lui Lenin

Despre Lenin s-a scris mult și, mai ales, în note diferite, în funcție de epocă, de țară, ori de ideologie. În 1917 Lenin avea 47 de ani și era un emigrant rus, cunoscut în cercurile socialiste din Europa, dar și din țara natală, pentru activitățile și scrierile lui marxiste, care propovăduiau ideile unei lumi noi, ale unei revoluții mondiale. Se presupune că liderul bolșevic și-a ales pseudonimul „Lenin” după fluviul Lena.

În februarie 1917, în Rusia a avut loc ceea ce istoricii au numit revoluția burgheză, iar pe 31 martie, Lenin, aflat în exil în Țara Cantoanelor la Zurich, și Grigory Zinoviev, au luat decizia de a pleca în Rusia, nemulțumiți de cursul evenimentelor de acolo, de faptul că revoluția propovăduită și visată de ei fusese confiscată de burghezie. În luna iulie a anului 1917, ca urmare a desfășurătii unei confruntări armate între bolșevici și forțele guvernamentale provinciale ruse, guvernul provizoriu din Sankt Petersburg dă ordin ca organizatorii protestului să fie arestați. Printre cei 40 de lideri ai Partidului Bolșevic, care trebuiau să fie supuși judecății, se număra și Vladimir Ilych Ulyanov, cel care avea să fie cunoscut ulterior sub numele „Lenin”.

Pe data de 8 iulie 1917, împreună cu membrul Partidului Bolșevic, Zinoviev, Lenin a reușit să scape de arest, refugiindu-se în imediata apropiere a orașului Sankt Petersburg, în satul Razliv. Locul a fost ales în mod special pentru a putea menține în permanență cu legătura cu protestatarii și a fi la curent cu situația din capitală, unde Lenin s-a adăpostit în șura muncitorului N. A. Emilianov. Emilianov arendează câteva hectare de pământ la 5 km de lacul Razliv și mai târziu îi duce pe Lenin și Zinoviev la coliba pe care a construit-o singur acolo. Nikolai Emilianov, un alt membru de partid, muncea în fabrica de armament de la Sestroretsk, situată în vecinătatea localității Razliv. După ce s-a răspândit zvonul că Lenin ar fi activat și el în cadrul aceleiași uzine, el s-a văzut nevoit să plece împreună cu Zinoviev, într-un loc în care puteau fi, cel puțin pentru moment, în siguranță.

Cei doi lideri comuniști au trăit aici timp de trei săptămâni, fiind deghizați în țărani finlandezi. Mulți lideri bolșevici au venit să se întâlnească cu Lenin în locul de refugiu de lângă Razliv. Pentru ca străinii să nu se apropie foarte mult de cort, Emilianov stătea de pază aproape în fiecare noapte. Ca urmare a faptului că nu mai puteau suporta condițiile dure de supraviețuire din mediul sălbatic, Lenin și Zinoviev decid să plece din Razliv, pe data de 8 august 1917. Lenin fuge în Finlanda pentru a scăpa și de iminenta arestare cauzată de dezvăluirea legăturilor sale cu Germania. Însă timpul lucra pentru el și împotriva proceselor democratice din Rusia. După moartea lui Lenin, în 1924, hambarul lui Emilianov a fost declarat monument istoric și transformat în muzeu.

Cortul construit de cei doi fugari nu a supraviețuit pentru mult timp, astfel că, în anul 1928, în locul în care s-a aflat adăpostul, a fost ridicat un monument de granit, ce amintește de construcția din lemne și paie ridicată de Lenin și Zinoviev. Ulterior, în apropierea acestui edificiu a fost realizată o replică a cortului și un muzeu, deschis în anul 1969.