Omnicopterul diferă mult de tradiţionalele aeronave: nu are un sus, un jos, o faţă sau un spate; se poate roti în orice direcţie, permiţându-i să joace jocul de prindere a unei mingi, destul de bine.
Majoritatea aeronavelor sunt proiectate pentru a fi foarte bune la ridicarea în sus şi, de asemenea, nu ne dezamăgesc nici la înaintarea pe orizontală, cu o cantitate relativ mică de gândire pentru întoarcerea la stânga şi la dreapta. Datorită gravitaţiei, aterizarea nu prea necesită niciun fel de inteligenţă în plus. Chiar şi aeronavele proiectate să planeze, cum ar fi elicopterele şi quadrotorii, au direcţii preferenţiale de orientare şi de deplasare, spre locurile în care aranjamentul lor special de motoare şi suprafeţele de control, le permit să fie cele mai eficiente.
Omnicopterul aparţinând ETH din Zurich, zboară într-un mod complet diferit. Cu opt motoare orientate în toate direcţiile, Omnicopterul nu are un sus, un jos sau în faţă, în spate: se poate mişca şi roti în orice direcţie, permiţându-i să joace într-un mod extrem de priceput, jocul de prindere a unei mingi.
Haideţi să aruncăm o privire la această incredibilă „dronă” Omnicopter, dezvoltată de Dario Brescianini şi Raffaello D'Andrea de la Institutul de Sisteme Dinamice şi Control (IDSC), ETH Zurich.
„Am dezvoltat un generator de traiectorii, eficient din punct de vedere computaţional, pentru vehicule multirotoare cu şase grade de libertate, adică vehicule care îşi pot controla independent poziţia şi atitudinea. Generatorul de traiectorii este capabil să genereze aproximativ 500.000 de traiectorii pe secundă, care ghidează vehiculul multirotor de la orice stare iniţială, adică poziţia, viteza şi atitudinea, la orice stare finală dorită într-un anumit moment. În acest videoclip, prezentăm o aplicaţie-mostră prin care este necesară evaluarea unui număr mare de traiectorii în timp real.”
