După 70 de ani, au identificat cine se află în celebra fotografie de război

Joe Rosenthal a fost cel care a realizat fotografia istorică „Înălțarea drapelului pe Iwo Jima” la 23 februarie 1945. Ea prezintă cinci pușcași marini și un membru (corpsman) al personalului medical al Marinei înălțând drapelul Statelor Unite pe vârful Muntelui Suribachi. Fotografia a fost extrem de populară, fiind retipărită în mii de publicații. Ulterior, a devenit singura fotografie care a câștigat Premiul Pulitzer pentru Fotografie în același an în care a fost publicată, și a ajuns în cele din urmă să fie văzută ca una dintre cele mai semnificative imagini ale războiului și una dintre cele mai frecvent reproduse fotografii ale tuturor timpurilor.

Dintre cei șase oameni înfățișați în fotografie, trei (Franklin Sousley, Harlon Block și Michael Strank) nu au supraviețuit bătăliei; cei trei supraviețuitori (John Bradley, Rene Gagnon și Ira Hayes) au devenit celebri după publicarea fotografiei. Imaginea a fost apoi utilizată de Felix de Weldon pentru a sculpta USMC War Memorial, monument aflat lângă Cimitirul Național Arlington de lângă Washington, D.C.

În urma unei anchete, Marine Corps a reușit să identifice un bărbat care nu pare să fi avut nici o legătură cu faimoasa fotografie: Soldatul de categoria întâia Harold Schultz, care a murit în 1995 și a trăit fără a vorbi public despre rolul său.

„De ce nu spune nimic nimănui?”, se întreabă istoricul Charles Neimeyer, Marine Corps, care a participat la certetările identităților celor care au ridicat steagul. „Este un mister. Personal cred că a dus secretul în mormânt.”

Investigațiile Marine Corps concluzionează cu certitudine că Schultz a fost unul dintre pușcașii marini ce ridică steagul în fotografie. De asemenea, în urma anchetei s-a stabilit că John Bradley, corpsman al Marinei, nu apare în fotografia lui Joe Rosenthal, făcută pe Muntele Suribachi din Japonia. Fotografia din 23 februarie, care a fost reprodusă timp de mai mult de șapte decenii, descrie de fapt a doua acțiune de ridicare a steagului american în aceeași zi.

Cei trei supraviețuitori identificați în fotografie, John Bradley, Ira Hayes si Rene Gagnon, au călătorit într-un turneu de vânzare a „bonurilor de război” (War Bonds), prin Statele Unite unde au fost recunoscuți drept eroi. Fiul lui Bradley, James Bradley și co-autorul Ron Powers au scris un best-seller despre înălțătorii steagului, Steagurile părinților noștri (Flags of Our Fathers), care mai târziu a fost transpus într-un film de lung metraj, în regia lui Clint Eastwood, 2006. John Bradley a apărut în fotografia primei înălțări a steagului din acea zi și este posibil să fi confundat cele două ilustrații, a spus Neimeyer.

Schultz, care s-a înrolat în Marină la vârsta de 17 ani, a fost grav rănit în lupta de pe insula japonez[ și a continuat o carieră de 30 de ani la Serviciul Poștal U.S. din Los Angeles, după recuperarea sănătății sale. El a fost logodit cu o femeie, după război, însă aceasta moare din cauza unei tumori cerebrale, declară fiica sa vitregă Dezreen MacDowell. Schultz s-a căsătorit cu mama lui Macdowell la vârsta de 63.

Analiștii cred cu putere că Schultz, care a primit o Inimă purpurie, era în cunoștință de cauză asupra imaginii sale iconice, însă a decis să nu discute despre această temă. Purple Heart este o decorație militară SUA acordată în numele Președintelui SUA pentru cei care au fost răniți sau uciși în serviciu militar. Decorația se acordă din 5 aprilie 1917. Cu predecesorul său, Badge of Military Merit, Purple Heart este cea mai veche decorație acordată în prezent militarilor SUA, singura decorație mai veche fiind învechitul Fidelity Medallion.

„Chiar îmi vine greu să cred că situația nu îi era cunoscută”, a comentat Matthew Morgan, un ofițer de marină pensionat care a lucrat la un documentar al Smithsonian Channel, despre ancheta protagoniștilor din fotografii. Unul dintre participanți la înălțarea steagului, Ira Hayes, inițial a cerut să rămână anonim, însă pușcașii marini aflați sub comanda Președintelui Franklin Roosevelt, ulterior deveniți eroi, erau obligați să se identifice și să accepte deplasarea în turneul de împărțire a bonurilor de război.

Neimeyer a mai adăugat că Marine Corps nu a lansat imediat o anchetă de investigare a cazului, având în vedere solicitările constante de revendicare a identităților din fotografiile de război celebre. Odată ce a realizat cât de convingătoare sunt dovezile acestui caz, Marine Corps a acceptat să axamineze situația, la începutul acestui an.

Nu a fost pentru prima dată când pușcașii marini s-au autocorectat. O investigație a Marine Corps din 1947, a stabilit că Henry Hansen a fost identificat în mod eronat ca și participant la înălțarea stagului, în locul lui Harlon Block. Ambii bărbați au fost uciși în acțiune pe insulă, precum și alți doi bărbați identificați în fotografie, Franklin Sousley și Michael Strank.

Nu este deloc surprinzătoare confuzia cu privire la identitățile marinilor. Rosenthal nu a gândit foarte mult cadrul, iar bărbații participanți la acțiune aveau cu atât mai puțină cunoștință de cauză, asupra fotografierii.

După moartea lui Schultz, Macdowell a găsit doar câteva obiecte pe care tatăl său vitreg le păstrase de pe vremea Marine Corps. În cutia metalică a documentelor militare se afla și o fotografie de grup, efectuată de către Rosenthal, pe Iwo Jima, cam în aceeași perioadă cu faimoasa fotografie.

Dar nu există nici un răspuns cu privire la misterul în care s-a învăluit Schultz și motivul pentru care a ținul totul în tăcere. „Probabil că nu ar fi prea încântat acum, dacă ar afla că i-am dezvăluit micul secret”, a mai adăugat Niemeyer.