Domiciliul la părinți: noul statut al tinerilor adulți

Peste 32 la sută din adulții americani cu vârste cuprinse între 18-34 de ani, locuiesc cu părinții lor, ceea ce reprezintă un statut preponderent de viață pentru acest grup de persoane, potrivit unui raport al Centrului de Cercetare Pew.

Din 1880, cea mai timpurie dată de când sunt disponibile statisticile, regimul de viață primar pentru adulții tineri reprezenta traiul alături de un soț sau partener. De asemenea, aparținând acestei grupe de vârstă, astăzi, 31.6 la sută au trăit alături de un soț sau partener, 22 la sută au trăit alături de alt membru al familiei, persoane cu care nu erau înrudiți sau grupuri, cum ar fi căminele, și 14 la sută au locuit singuri sau ca părinte singur.

Numărul tinerilor cu vârste cuprinse între 25 și 29 de ani care locuiesc împreună cu părinții lor, a crescut semnificativ de la 18 procente în 2006 la 25 de procente în 2014 - printre cele mai înalte niveluri înregistrate vreodată. De asemenea, 13 la sută dintre tinerii cu vârste cuprinse între 30 și 34 de ani care împărțeau locuința părintescă în 2013 și 2014 (până la 9 la sută în 2006), a reprezentat nivelul cel mai ridicat pentru acel grup, din 1940, pe când națiunea se afla încă în convalescență după Marea Depresiune.

Comparativ, numărul de tineri adulți cu vârste între 18 și 24 de ani care încă locuiesc în casa părintească, a crescut doar puțin de la 46 la suta în 2006 la aproximativ 50 la sută în 2014. Acest lucru se datorează în mare parte școlarizării post- secundare, în mod normal, nefinalizată până la vârsta de peste 20 de ani ale persoanei.

„O varietate de factori contribuie la creșterea pe termen lung a ponderii tinerilor adulți care trăiesc cu părinții lor”, a declarat Richard Fry, autorul studiului Pew. „Primul este amânarea, în cazul în care nu vorbim despre retragerea din angajamentul, căsătoriei. Vârsta medie a primei căsătorii a crescut constant în ultimele decenii. În plus, o pondere tot mai mare de tineri adulți pot chiar și evita cu totul căsătoria”.

În plus, o rată tot mai mare de șomaj și salariile mici, fac tot mai dificilă întreținerea unei locuințe proprii de către tânărul adult. Ocuparea forței de muncă în rândul bărbaților cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani a scăzut de la 84 la sută în 1960 la 71 la sută în 2014. Ca răspuns la studiu, Philip Cohen, profesor de sociologie la Universitatea din Maryland, a declarat pentru The Washington Post: „Eu văd acest lucru ca parte a unei tendințe generale în plină creștere a diversității familiale și declinul din gospodăria familiei nucleare”.