De ce halatul alb a schimbat istoria medicinei

Ideile lui Joseph Lister despre antiseptice se răspândeau, iar John Snow a progresat în cartografierea răspândirii holerei. Dar, pentru public, majoritatea „tratamentelor” medicale se încadrau la categoria din care făceau parte șarlatania și misticismul, iar sosirea unui medic prevestea doar o moarte dureroasă.

În acelaș timp, reputația științei se afla în plină ascendență. Revoluția industrială transforma satele și orașele din Europa și America, iar noi descoperiri erau raportate săptămânal în peste o mie de reviste științifice diferite. Astfel, instituția medicală a efectuat o schimbare de ținută. Doctorii au renunțat la tradiționalele lor haine negre - care erau purate fie ca ținută formală (de exemplu smochingul), fie ca simbol al solemnității profesiei lor - și, în schimb, au optat pentru costume albe, ca cele purtate de cercetătorii din laboratoare. Schimbarea se poate observa cu ușurință în cele două tablouri diferite ale lui Thomas Eakins, ce reprezintă amfiteatre de medicină din Statele Unite, la diferență de doar 14 ani.

Halatele albe simbolizau mai mult decât simpla rigoare științifică. Acestea reprezentau curățenia, puritatea și un nou început pentru profesia medicală. De-a lungul următoarelor două decenii, lucrurile se schimbă rapid. William Osler a publicat legendarul manual în 1892 „Principiile și practica medicinii”; și „Raportul Flexner” din 1910, care a făcut apel la școlile medicale americane să implementeze standarde de admitere și de absolvire superioare, reorientând medicina în jurul valorii științei de laborator. Medicii, pentru prima dată, au câștigat o autoritate științifică reală.

Astăzi, la mai multe școli medicale și veterinare din Statele Unite ale Americii, studenții noi trec printr-o „ceremonie a halatului alb” înainte de a începe să întâlnească pacienți. Ritualul presupune o „înveșmântare” formală, marcând tranziția studentului de la știința sănătății preclinice la cea clinică - asemănător hirotonirii unui preot. Prima ceremonie a halatului alb a avut loc în cadrul Colegiului Medicilor și Chirurgilor al Universității Columbia din New York, în 1993, iar de atunci această practică s-a răspândit printre școlile medicale din Iran, Israel, Canada, Pakistan, Marea Britanie, Brazilia, Jamaica, și multe altele.

Însă, în spitale, haina albă începe din nou să își piardă importanța. Chirurgii preferă costume albastre sau verzi, deoarece sub luminile puternice din sala de operații, hainele albe irită vederea și pot provoca dureri de cap. Medicii psihiatri preferă să își domolească pacienții purtând o cămașă casual și pantaloni sau furtă, în timp ce pediatrii, de asemenea, tind să evite halatul alb, de teamă că juniroii se vor simți în pericol. Studiile au documentat un fenomen cunoscut sub numele de „hipertensiunea de halat alb” (sindromul de halat alb) care se referă la înregistrarea unei valori crescute a tensiunii arteriale, atunci când măsurarea se realizează într-un spațiu sanitar, de către personal medical. În această situație, anxietatea, disconfortul, starea de agitație generate de vizita la cabinetul medicului creează un context stresant pentru pacient, care se refectă asupra presiunii arteriale.

Începând cu anul 2007, Serviciul Național de Sănătate britanic a interzis pentru prima dată halatul alb, atenuând unele restricții în 2012. În 2009, Asociația Medicală Americană s-a mulat după o interdicție similară, însă după încheierea protestelor din partea medicilor, s-a concluzionat că mai sunt necesare studii asupra problemei (studiile continuând și astăzi). India a banat în 2015 portul alb, după lansarea unui studiu conform căruia s-ar putea reduce răspândirea infecțiilor, însă fără nici o concluzie, încă. În țările vorbitoare de limba spaniolă, halatul alb reprezintă un simbol a învățăturii și este purtat ca uniformă zilnică, în multe școli, medicale sau nu.