azi am învățat
Istorie

Intensitatea pregătirilor pentru război

Obsesia statelor dominante pentru supremație și setea de victorie, instaurează Marea Criză Economică și armează cam tot ce mișcă.

 

Cizme Dama Romarta
Publicitate
Un soldat cu un aruncator de grenade antitanc Bazooka M1 in pozitie de tragere; URSS
Un soldat cu un aruncator de grenade antitanc Bazooka M1 in pozitie de tragere; URSS

S-au scris multe cărți și articole de specialitate, cu privire la faptul că unele mari puteri s-ar fi pregătit, încă din timp, pentru un conflict mondial și imediat erau date spre exemplu Germania și Japonia. Unii specialiști includeau în analiza lor Italia și chiar România. Istoria a fost mult influențată de elitele politice și adevărul trebuia să iasă după cum doreau conducătorii zilei sau nu se mai redacta nimic. Oare câte inteligențe au rămas în umbra aparențelor?

Realitatea a fost și este una complet diferită de cele redate prin paginile cărților. Lupta pentru dominație mondială nu se putea duce decât între cei ce dispuneau flote militare serioase, cursa înarmărilor fiind declanșată încă înainte de 1928. Supremația jongla între Japonia, SUA, Marea Britanie, Franța și Italia. Cum ultimele două nu aveau surse de petrol și tipurile lor de nave erau depășite, lupta se ducea, de fapt, în trei.

Tanc Churchill al Marii Britanii
Tanc Churchill al Marii Britanii

Dotări de război...
În patru mai exact, pentru că se adăuga și Uniunea Sovietică, Iosif Stalin având abordări diferite. Industria lagărului socialist nu putea să producă o modernă flotă de suprafață într-un timp scurt și s-a trecut la formarea de armate din cuirasate terestre. Masele de tancuri urmau să cucerească noi state pentru extinderea comunismului până la nivel mondial. Artileria era chemată să sprijine blindatele prin nimicirea tunurilor inamice. Erau stabilite rații clare pentru fiecare țintă, un tun antitanc urmând să fie nimicit cu 70 – 90 de obuze de calibrul 122 mm, net superioare celor de 100 – 105 mm din dotarea armatelor germană și română.

Numai Frontul de Vest a pierdut în luptele din iunie 1941 o cantitate de 155.000 de proiectile. Un singur obuz avea o masă de 21,76 kg. Se aflau la graniță peste 3.372 t de proiectile de un singur calibru, un vagon obișnuit putând să transporte 10 t. Dacă erau prea puține pentru neutralizarea țintelor, se putea face apel la cele aflate în depozite și pierdute apoi din cauza atacului german. Au dispărut astfel peste 5.590 t de obuze, dacă am considera că fiecare avea o masă de 43 kg. Existau și modele mai grele.

B-17 Flying Fortress, un Boeing de tip Bombardier greu al Fortelor Aeriene ale SUA
B-17 Flying Fortress, un Boeing de tip Bombardier greu al Fortelor Aeriene ale SUA

...ineficace
Cantitatea de produse militare nu pare totuși impresionantă. Oricine poate să demonstreze că era prea puțin pentru oprirea armatei germane. Obuzierele de calibrul 122 mm erau performante în variantele noi și unele au supraviețuit în dotarea unor armate mai modeste până astăzi. Efectul la țintă al obuzelor și cadența ridicată le făceau ideale pentru sprijinirea infanteriei amice. Gurile de foc erau ideale pentru nimicirea sistemelor defensive inamice prin tirul curb până la o distanță de 8.9 km. Militarii ascunși în tranșee erau extrem de vulnerabili la loviturile sosite pe verticală. Cum fortificațiile pasagere nu se mișcă, ochirea se putea face lent, cu calm.

Situația s-a complicat atunci când au năvălit blindatele germane și țintele deveniseră mici și mobile. Viteza mică a proiectilului permitea mașinilor militare să se deplaseze pe o anumită distanță și să scape de efectul distrugător al explozibilului. Obuzierele de calibrul 122 mm au fost deplasate pentru realizarea unei ofensive împotriva Germaniei și a fost un șoc atacul declanșat în 22 iunie 1941 cu forțe insuficiente și slab dotate.

Dacă nu erau suficiente, se adăugau cele de calibrele 45 și 76,2 mm, eficiența acestora fiind sporită prin faptul că multe guri de foc erau instalate pe tancuri și blindate.

Așa se explică de ce s-a făcut industrializarea forțată în URSS și unde mergeau cel mai bune produse din metal. Numai două state aveau resurse pentru un război mondial și s-au pregătit intens: URSS și SUA. Zarurile fuseseră aruncate încă din timpul crizei economice și procesul a fost accelerat pe măsură ce se apropia anul 1939. Marea Criză Economică a fost, de fapt, rezultatul trecerii la înarmarea masiv-obsesivă și n-a fost o defecțiune a sistemului economic mondial.

Mitraliera Vickers, Marea Britanie
Mitraliera Vickers, Marea Britanie
Avion de vanatoare romanesc IAR 80
Avion de vanatoare romanesc IAR 80

 

Publicitate

Alte articole

Nu a fost de ajuns, vreau să mai învăț!