De ce avem senzația de cădere în gol atunci când dormim?

Probabil că este cel mai relaxant moment al zilei. Ne urcăm în pat, ne găsim poziția confortabilă și încet, simțim cum creierul nostru începe să încetinească, apoi brusc ne confruntăm cu o senzație șocantă de cădere în gol. Este ca și cum am fi anticipat greșit numărul de trepte sau am fi călcat în gol. Neplăcut.

Acestă senzație de acrobație din timpul somnului este cunoscută ca sub numele de „spasm hipnagogic”. Uneori, aceasta este însoțită de o halucinație vizuală. În alte relatări mai apare și sub numele de spasm mioclonic sau mioclonie de somn.

Spasmul hipnagogic apare atunci când mușchii, de obicei cei de la picioare, se contractă involuntar. Deși motivul din spatele acestui fenomen nu este cunoscut, perspectivele evoluționiste sugerează că actul este util pentru cel puțin două funcții importante ale organismului nostru.

În primul rând, această trezire bruscă ne permite să reverificăm mediul din jurul nostru, o oportunitate pentru a ne asigura că acesta este propice somnului. De aici și ipoteza că somnul le permitea strămoșilor noștri să-și verifice poziția în care dormeau, mai ales dacă adormeau în locuri mai puțin comfortabile, precum copacii.

O altă teorie majoră sugerează că spasmul hipnagogic este efectul relaxării sistemului nostru fiziologic activ. În esență, spasmul poate fi un efect al detașării sistemului reticular din creier de nucleul preoptic ventrolateral.

Deși, în majoritatea cazurilor, este un fenomen natural și normal, spasmul hipnagogic poate deveni o experiență destul de înspăimântătoare. În cazuri extreme, poate împiedica instalarea somnului, iar pe termen lung poate provoca o formă de insomnie.

Spasmul este în legătură cu activitatea motorie. Orice aspect care ține sistemul motoriu activ în timpul nopții poate crește șansele provocării unui spasm - eventual unuia foarte intens. Prin urmare, cofeina (sau alte stimulente), exercițiile fizice viguroase realizate seara, nivelul mare de stres sau anxietatea sunt factori asociați cu spasmele nocturne spontane, motiv pentru care ar trebui eliminați. Alte asociații se mai fac spre exemplu și cu epuizarea fizică sau foamea, deprivarea de somn sau existența unui program neregulat de somn.

Dintr-o perspectivă nutriționistă, s-a descoperit că deficiența de magneziu, calciu și fier poate crește riscul apariției acestui fenomen. De asemenea, s-a mai sugerat și faptul că spasmele hipnagogice pot fi provocate de stimularea senzorială, în timpul perioadei de instalare a somnului, astfel este necesar să ne asigurăm că mediul de somn este răcoros, întunecat și liniștit, factori ce ajută la reducerea frecvenței și intensității acestora.

Există destul de puține cercetări pe acest subiect, probabil pentru că este privit ca un fenomen normal, fiind destul dificil să se stabilească un „tratament” definitiv. Cu toate acestea, se știe că pe măsură ce înaintăm în vârstă, spasmele se vor rări treptat, în mod natural.