În Ljubljana, cianometrul culege date care măsoară calitatea aerului, de la staţia de măsurare EARS Ljubljana Bežigrad.
La un moment dat în viaţă, aproape fiecare copil de pe Pământ întreabă: „De ce este albastrul cerul?” Astăzi cunoaştem răspunsul - cerul pare albastru, deoarece moleculele de aer absorb şi emit lumina albastră de la Soare, mai mult decât emit celelalte lungimi de undă sau culori. Dar a fost nevoie de mult timp ca cercetătorii să-şi dea seama de acest lucru.
Abia după anul 1859, fenomenul a fost explicat corect de către fizicianul irlandez John Tyndall, deşi Lordul Rayleigh era cel care l-a studiat mai în detaliu, câţiva ani mai târziu, după care s-a denumit şi fenomenul dispersiei Rayleigh.
Cu şaptezeci de ani înainte ca John Tyndall şi Lord Rayleigh să înceapă exploatarea acestei probleme, un meteorolog genevez, numit Horace-Bénédict de Saussure, a fost consumat de aceasta. De Saussure, care era un alpinist avid şi căruia i se atribuie fondarea acestui sport provocator, a inventat un instrument de măsurare simplu, numit un cianometru, care ia permis să măsoare intensitatea culorii albastre a cerului (albăstrimea).
De Saussure a motivat, şi pe bună dreptate, că azurul trebuie să depindă de cantitatea de particule în suspensie şi de vapori de apă din atmosferă, pe care el i-a denumit „vapori opaci”. Cianometrul lui De Saussure avea 53 de secţiuni, variând de la alb la diferite nuanţe de albastru şi apoi la negru, aranjate într-un cerc. De Saussure suprapunea dispozitivul pe cer şi îl utiliza pentru a măsura culoarea cerului deasupra Alpilor, mai apoi se folosea de acele informaţii pentru a anticipa vremea.
Două sute douăzeci şi şapte de ani mai târziu, artistul sloven Martin Bricelj Baraga a ridicat un monument frapant în capitala Sloveniei Ljubljana, ca semn de omagiu pentru cianometrul lui De Saussure. Sculptura lui Baraga nu este doar un simplu monument, ci un instrument ştiinţific funcţional, cu o precizie care depăşeşte cianometrul original al lui De Saussure.
Cianometrul din sticlă şi oţel, înalt de 3.3 metri, măsoară culoarea cerului şi apoi îşi schimbă culoarea pentru a corespunde perfect. Cianometrul are, de asemenea, un calculator încorporat care colectează date privind măsurarea calităţii aerului, dintr-o arhivă online şi afişează nivelul de poluare a aerului pe o scală de culori de la roşu la verde, în timp real. Cianometrul mai fotografiază periodic şi cerul, iar apoi transmite fotografiile către arhiva online. Dispozitivul este complet autonom din punct de vedere energetic, întrucât funcţionează numai cu energie solară.
