Cianometrul din Ljubljana
În Ljubljana, cianometrul culege date care măsoară calitatea aerului, de la stația de măsurare EARS Ljubljana Bežigrad.

La un moment dat în viață, aproape fiecare copil de pe Pământ întreabă: „De ce este albastrul cerul?” Astăzi cunoaștem răspunsul - cerul pare albastru, deoarece moleculele de aer absorb și emit lumina albastră de la Soare, mai mult decât emit celelalte lungimi de undă sau culori. Dar a fost nevoie de mult timp ca cercetătorii să-și dea seama de acest lucru.
Abia după anul 1859, fenomenul a fost explicat corect de către fizicianul irlandez John Tyndall, deși Lordul Rayleigh era cel care l-a studiat mai în detaliu, câțiva ani mai târziu, după care s-a denumit și fenomenul dispersiei Rayleigh.

Cu șaptezeci de ani înainte ca John Tyndall și Lord Rayleigh să înceapă exploatarea acestei probleme, un meteorolog genevez, numit Horace-Bénédict de Saussure, a fost consumat de aceasta. De Saussure, care era un alpinist avid și căruia i se atribuie fondarea acestui sport provocator, a inventat un instrument de măsurare simplu, numit un cianometru, care ia permis să măsoare intensitatea culorii albastre a cerului (albăstrimea).
De Saussure a motivat, și pe bună dreptate, că azurul trebuie să depindă de cantitatea de particule în suspensie și de vapori de apă din atmosferă, pe care el i-a denumit „vapori opaci”. Cianometrul lui De Saussure avea 53 de secțiuni, variând de la alb la diferite nuanțe de albastru și apoi la negru, aranjate într-un cerc. De Saussure suprapunea dispozitivul pe cer și îl utiliza pentru a măsura culoarea cerului deasupra Alpilor, mai apoi se folosea de acele informații pentru a anticipa vremea.

Două sute douăzeci și șapte de ani mai târziu, artistul sloven Martin Bricelj Baraga a ridicat un monument frapant în capitala Sloveniei Ljubljana, ca semn de omagiu pentru cianometrul lui De Saussure. Sculptura lui Baraga nu este doar un simplu monument, ci un instrument științific funcțional, cu o precizie care depășește cianometrul original al lui De Saussure.
Cianometrul din sticlă și oțel, înalt de 3.3 metri, măsoară culoarea cerului și apoi își schimbă culoarea pentru a corespunde perfect. Cianometrul are, de asemenea, un calculator încorporat care colectează date privind măsurarea calității aerului, dintr-o arhivă online și afișează nivelul de poluare a aerului pe o scală de culori de la roșu la verde, în timp real. Cianometrul mai fotografiază periodic și cerul, iar apoi transmite fotografiile către arhiva online. Dispozitivul este complet autonom din punct de vedere energetic, întrucât funcționează numai cu energie solară.








