Banarea înregistrărilor în America celui de-al Doilea Război Mondial

Pe 7 decembrie 1941, America se afla în război. Muzica Jazz și Swing (cel mai popular stil muzical din America) intrau de asemenea în Război, pentru a reaminti în fiecare secundă de crudele forțe armate în plină forță. „Orchestranții de astăzi nu sunt doar simplii muzicanți de jazz”, declară revista Down Beat, „ci sunt soldați ai muzicii”.

Pe frontul intern, industria muzicală se regăsea încă odată în luptă. Panele de curent și urgențele, întunecau cluburile de noapte și sălile de dans. O taxă de 20 la sută pentru divertisment a închis săli de bal în toată țara. Raționalizarea benzinei, a cauciucului, au fost doar o parte din multele măsuri luate în anii din timpul războiului. Îngreunarea deplasării autobuzelor orchestranților devenea din de în ce mai intensă. Un deficit de șerlac a redus substanțial înregistrările muzicale, companiile încetănd producerea de tonomate și instrumente muzicale, considerate inutile pe timp de război. Țara avea nevoie mai mare de arme, decât de muzică.

Pe 1 august 1942, Federația Americană a Muzicienilor (American Federation of Musicians) ordonă membrilor săi încetarea înregistrărilor - altele decât „discuri V” destinate militarilor - până când companiile de înregistrări consimt să plătească pentru fiecare redare a melodiilor la tonomate sau radio. Companiile The Capitol și Decca semnează acordul în termen de un an, însa greii industriei,Victor și Columbia se opun. Trec peste doi ani, până când situația este soluționată, iar orchestranții revin în studiouri.

Una dintre piesele care a avut succes fiind relansată este All or Nothing at All (Harry James, Columbia). All or Nothing at All fusese înregistrată inițial în 1939. Harry James este menționat atunci ca solist principal, iar Frank Sinatra (fiind la debut în perioada respectivă) este trecut mai mic. S-au vândut inițial vreo 5.000 de plăci ale melodiei în 1939.

Patru ani mai târziu, aceeași piesă, re-editată de Columbia, într-un moment când Frank Sinatra devenise un nume cunoscut, apare cu numele lui Frank Sinatra scris mare și cel al lui Harry James scris mic. Re-editarea respectivă a staționat în top-ul vânzărilor timp de 18 săptămâni, ajungând pe locul 1 în 2 iun 1943.

Cu greva prelungită în noul an, orchestrele instrumentale erau înlocuite cu coruri de voci. Un astfel de exemplu ar fi Goodbye Sue, înregistrat de Perry Como în 1943.