Astronauții prgătiți pentru expediția pe Lună, nu aveau asigurare de viață

Cariera de astronaut este una destul de periculoasă, destul de puțini ar veni cu contraargumente, chiar dacă statisticile arată că anual mor mai mulți oameni din cauza atacurilor ursuleților koala și a puilor de focă, decât întro navă spațială. Să nu mai vorbim de riscurile și pericolele pe care și le asumau astronauții în epoca eroilor, atunci când sovieticii și americanii concurau pentru locul întâi pe Lună!

După o concurență acerbă, întrun final, americanii câștigă bătălia, însă umblând cu picioarele pe pâmânt și capul pe umeri, decid să incheie o asigurare de viață. Asiguratorul prevede un risc atât de ridicat încât încheie o poliță de numai 50 de mii de dolari pe an. Astronauții sunt angajați NASA, astfel sunt încadrați în tabelul de salarii ale agențiilor federale, iar in anul 1969 acest lucru însemna 17 mii de dolari. Luând în calcul evoluția inflației de atunci și până acum, în anul 2015 acea sumă înceamnă 110 mii de dolari, ceea ce nu este o sumă cine știe ce, în timp ce programatorii companiilor de fițe din Silicon Valley câștigă un asemenea salariu fluierând - adică pe lună.

Având în vedere faptul că Neil Armstrong și colegii săi nu ar fi reușit să strângă acea sumă nici după trei ani de muncă, s-au văzut nevoiți să apeleze la soluții alternative. Planul B - unul absolut genial, insă în acelaș timp - unul bizar: cei trei astronauți ai Apollo-11 au achiziționat câteva sute de vederi din magazinul de suveniruri din centrul NASA Houston, le-au semnat și apoi au rugat un prieten să le trimită la ștampilat la un oficiu poștal, în ziua decolării. În caz că ceva nu ar fi mers bine, iar astronauții ar fi riscat să nu mai revină acasă, vederile poștale cu semnătură și dată ștampilate, ar fi devenit extrem de prețioase, iar colecționarii ar fi plătit averi pentru a intra în posesia acestora, lucru care ar fi adus beneficii enorme familiei astronautului decedat și i-ar fi acoperit cheltuieli cât pentru ani întregi.

Din fericire nu s-a întâmplat nimic negativ, iar Armstrong împreună cu colegii săi, au străbătut Luna în siguranță, revenind întregi și teferi pe Pământ. Normal, nu au mai fost necesare vederile poștale, ținute bine ca poliță de asigurare. Ei, dar și așa, Armstrong & Co. au reușit să creeze un trend, pentru că astronauții sunt destul de superstițioși de felul lor (iar vederile poștale au devenit simbol al norocului): până la Apollo-16, adică până la penultima misiune pe Lună a omului, obiceiul a rămas viu. Până la primul accident mortal al NASA înregistrat ca accident spațial, și anume catastrofa Challenger 1986, astronauții nu mai semnau autografe deja de cel puțin jumătate de deceniu.

Majoritatea vederilor-Apollo fac parte din colecții particulare, acestea fiind vândute prin licitații la aproximativ 5000 de dolari. Avem și un record, bineînțeles, si anume prima carte poștală dinaintea lansării Apollo-11, în stare impecabilă, pe care s-a încasat 30 de mii de dolari. Mai multe cărți poștale pot fi vizionate aici.